Îl urmăresc și-mi place. Pentru curajul lui. Pentru franchețe și pentru ștacheta ridicată a atitudinii sale. Era, ca să zic așa, o speranță din generația asta afurisită pe care o așteptăm cu sufletul la gură.
I-am citit însă, azi, o postare de pe blog, care m-a dat peste cap. M-a dezamăgit atît de mult încît am vrut să vă împărtășesc nedumerirea mea, în speranța sinceră că poate vine vreun cititor să-mi pună eroul la loc, pe soclu. Surpriza asta neplăcută nu dărîmă chiar tot, dar nici nu lasă prea mult în picioare…
UPDATE: Așa cum am sperat, cineva face un pic de lumină în subiect, dar nu eurodeputatul, ci colegul meu Dan Tăpălagă. Concluzia, în scandalul „presa dominată de moguli și vulnerabilitățile democrației” – un demers normal de reclamare a situației ar fi fost din partea jurnaliștilor sau a consumatorilor. Dar nicidecum să fie din nou tranșat atît de prost și de opoziție și de putere.
Gazetino 