Mihai Șora: „Ar trebui să tragem clopotul, să deschidem ochii şi să vedem exact situaţia în care suntem”

Mihai Șora: „Ar trebui să tragem clopotul, să deschidem ochii şi să vedem exact situaţia în care suntem”

Întâlnirea lui 100 cu 100. Mihai Şora despre România şi restul lumii. Convorbire realizată de Ruxandra Hurezean

E duminică la amiaz şi oraşul pare că nu s-a trezit încă. Într-un hol de hotel, destul de rece pentru începutul toamnei, ne întâlnim cu filosoful Mihai Şora. A fost de acord să purtăm o discuţie pentru revista Sinteza – se apropie Centenarul, iar domnia sa îşi are propriul centenar, de unde continuă să privească atent şi critic spre lume. Se bucură de viaţă, de toamnă, de iubire, de simpatia publicului, călătoreşte, primeşte premii, dar când se aşază în tăcere lângă fereastra lumii noastre trăsăturile feţei i se aspresc – nu-i plac multe din ce vede. În ultima vreme a ieşit în stradă alături de protestatari, pentru că, e nevoie de atitudine, de un nu răspicat. Gândeşte şi vorbeşte sobru, cumpătat şi cu o limpezime anume, care trece dincolo de momentul amiezii acelei zile şi de frământările ultimilor ani. Am discutat cu domnul Mihai Şora aproape două ore. Neobosit, s-a ridicat şi a pornit apoi spre aeroport. Îl aşteptau multe alte călătorii, întâlniri, evenimente. Avea să împlinească 101 ani, iar cursa sa continuă, pentru că timpul înseamnă ceva doar dacă tu îi dai un sens.
Citește în continuare „Mihai Șora: „Ar trebui să tragem clopotul, să deschidem ochii şi să vedem exact situaţia în care suntem””

Poveste de weekend. Dar pentru prieteni

Îmi cer iertare, cred că nu v-am mai scris de multă vreme. Între timp am cutreierat printre nisipuri.
Dar tocmai de aceea, vă spun ce-am înțeles mergând cu pași mărunți.

Nu reușim mare lucru pentru că nu suntem mai întâi pregătiți să fim oameni.
Ne pregătim să fim doctori, politicieni, profesori.Dar nu suntem pregătiți să fim oameni, nu am trăit acele experiențe care să ne clădescă din piatră, nu din nisip.

Nu poți muta munții din loc, nu poți face mare brânză câtă vreme marile tale trăiri sunt ieșirile la restaurant și conferințele cu pițipoance. Viața e mult mai mult, dacă nu pui din ea carne pe tine, n-ai cum să faci ceva demn de luat în seamă!

Doar viața formează caractere puternice, doar ea îți dă energia cu care să poți sufla flăcări pe nări.

De aceea nu reușim, pentru că nu avem de unde, nu suntem noi destul! Chiar și atunci când avem succes în profesiile noastre, tot niște neisprăviți rămânem. Pentru că viețile noastre sunt niște simulacre, iar noi, pe dinăuntrul nostru, doar niște creaturi sterpe.