Etichetă: PDL

Cine se bate pe un muribund? PDL sfîșiat între clanuri

Pentru PDL a mai rămas de tranșat doar problema șefiei. Restul problemelor au trecut în plan secund, pare a fi un sindrom al destrămării. Vă mai amintiți cum trăgeau hienele din PNȚCD? De ziceam că ce mai miză, ce partid, ce partidă!

Dar dacă tot s-a pornit povestea asta, despre cine și cum va smulge mai mult din halca PDL-istă, să vedem și cu ochii larg deschiși problematica zilei. Competiția subterană dintre Udrea și Blaga are la vîrful icebergului două figuri. Sau figurine, cum vreți să le spuneți. Cei doi lucrează mai mult pentru influență. Nici Blaga nici Udrea nu sînt siguri încă, în mîna cui vor pune voturile adunate de ei. Udrea tocmai a aflat de la președintele preferat că nu vede la șefia partidului o femeie. Close case, cum ar spune domn Șoric. Blaga ar băga discheta în computerul Baconschi, dacă ar fi sigur că nu e virusat de la Cotroceni. Udrea e nehotărîtă. Falcă e prea penal iar Preda prea zvăpăiat. Mă rog, va sta într-o după amiază cu domnul președinte la o cafea și vor stabili atunci.

Interesant este cum se duce bătălia pînă în după-amiaza aceea.

Citește în continuare „Cine se bate pe un muribund? PDL sfîșiat între clanuri” →

Ce fel de președinte vrem?

Profesorul de sociologie Petru Iluț ne povestește la curs o întîmplare trăită de el la o universitate americană. Îmi plăcea profesorul pentru că, atunci cînd preda, nu citea din cursul său tipărit și nici nu turuia într-o limbă de lemn, ceva îndelung exersat. Avea aerul că atunci gîndește, în momentul în care îți și vorbește. Căuta printre amintiri, le formula ca idei și reușea să-ți spună ceva.

Și Iluț zice. Am fost la o petrecere acasă la una dintre studente, împreună cu colegii ei. M-am dus și din curiozitate, vroiam să văd și eu cum se distrează studenții de acolo și cum trăiesc ei acasă. (Deh, sociolog!) Bun. Și cum petrecerea era în toi, profesorul nostru s-a pornit prin căsoiul americanilor, să-l viziteze în tihnă, cu permisiunea gazdei, firește. A văzut ce era de văzut, doar ușa unei camere era închisă. S-a dus la gazdă și a întrebat-o ce ascunde acolo, a făcut și o glumă. Dar fata i-a răspuns simplu: Nu, nu ascund nimic, dar acolo stă fratele meu și citește, vrea să ajungă președintele Americii! Iar fata nu glumea. Noi în schimb am rîs cu poftă. Așadar, la americani, ca să ajungi președinte, citești!

Citește în continuare „Ce fel de președinte vrem?” →

Start în PDL. Deocamdată, 3 în 1

Teodor Baconschi, Cristian Preda, Elena Udrea. Azi a luat startul aripa Baconschi, creștin-democrată.

Apoi se va lansa platforma Preda, iar mai tîrziu, falanga Udrea cu tot grosul partidului. Traian Băsescu îi va așteapta la linia de sosire. Cine va fi? Nu știm, dar sigur va fi o competiție spectaculoasă și nu putem să nu apreciem regia.

Abrud, oraşul cu şomeri în fiecare casă. Flămânzii din Apuseni mor cu ochii pe o fată morgana din Canada şi un băiat portocaliu de-al locului

De pe Wall Street până la Abrud, distanţa este cam atât. Câţiva centimetri pe hartă. Aşa se explică faptul că zgâlţâiala financiară de acolo i-a prăbuşit la pământ pe amărâţii de la noi. S-a închis mina de cupru, nu mai avea comenzi, s-a restrâns activitatea la fabrica de mobilă, la cea de confecţii. Aproape în fiecare lună, din primăvară încoace vin ştiri despre concedierile de la Abrud. Pe fluxurile de ştiri, şomajul este dat la 60%. La Abrud afli că este de 85%. În scripte nu figurează cei care lucrau la negru, dar au rămas pe dinafară. În fiecare casă din Abrud, cineva a rămas fără slujbă în vara asta.

Chiar şi în casa primarului, soţia este şomeră

Bărbaţii stau acasă, îşi fac de lucru prin grădini. Ar merge la bar, dar nu mai au bani. Marius stă în faţa cafenelei din centru şi se uită lung după vreun muşteriu. Are 19 ani, zece clase şi nici o fărâmă de speranţă. Lucrează la bar pentru ce-i pică, nu s-a angajat nimeni că i-ar da vreun salariu. Nu are clienţi. Câteodată, câţiva, mai mult dimineaţa. Până seara scoate de-o pâine. S-ar duce în Italia, dar nici acolo nu mai e treabă, spun confraţii plecaţi. „Nu mai e de lucru nici pentru italieni, dar pentru noi. Care au apucat de au plecat înainte de criză poate se mai descurcă, care nu, gata!“, explică Marius, informat. În casa lor lucrează doar mama, la „Filatura de bumbac“ (este, de fapt, o firmă de confecţii italiană în clădirea fostei filaturi), unde au mai rămas cam o sută de femei angajate, din 250. Înainte de criză le dădeau 10 milioane vechi pe lună, plus bonuri de masă. După restructurări, doar salariul minim şi fără bonuri de masă, „dar e bine şi aşa, ce ne făceam dacă nu lucra nici mama“. Marius a lucrat, înainte să fiarbă cafele la bar, la un atelier de cherestea. Cam de un an încoace n-au mai vândut nimic şi au închis.

Citește în continuare „Abrud, oraşul cu şomeri în fiecare casă. Flămânzii din Apuseni mor cu ochii pe o fată morgana din Canada şi un băiat portocaliu de-al locului” →