PDL la răscruce. Așteaptă să vezi!

Blaga sau schimbare totală de look și de lider la PDL? Cam asta e întrebarea. Cel mai probabil că pînă peste două săptămîni Blaga va fi aranjat deja toate ploile care i-au mai rămas nearanjate pentru a prelua partidul.

Dacă va fi el, putem prevedea traiectoria PDL: o opoziție comodă într-o pace negociată pe puncte de interes și afaceri cu PNL și PSD. Așa cum și-a asigurat șefia de la Senat cu noua putere, va putea negocia punctual și pentru celelalte aripioare din PDL niște mici oscioare de ros pe drumul unei confortabile opoziții.

Citește în continuare „PDL la răscruce. Așteaptă să vezi!”

Politica ar trebui să facă un pas înapoi: eliberați statul captiv!

Puterea a priceput un mesaj important trimis de manifestanții din piață: România este scîrbită de întreaga clasă politică.

Prin urmare, PDL și-a retras oamenii vechii gărzi din prim plan, inclusiv pe primul ministru. Au venit cu nume noi, sugerînd începutul unei noi clase politice. Evident, discutabilă nașterea acesteia, dar, groso modo, așa pot fi intepretate lucrurile și asta este în avantajul PDL.

Dar de ce este lumea scîrbită de toată clasa politică? Dacă mergem mai în profunzime, putem spune că impresia pregnantă pe care au lăsat-o toți a fost aceea că au acaparat statul, l-au luat prizonier și-l storc de bani și privilegii pentru casta lor politică, transpartinică.

Doar pentru că au făcut acest lucru au putut fura, minți, înșela, abuza de încrederea și resursele țării. Ei au luat statul prizonier. Și PSD și PNL și PDL și UDMR au participat la această captură. Tocmai pentru că au făcut-o toți, au reușit să sufoce statul și au adus societatea la exasperare.

Citește mai departe!

Cazul Apostu. Cum s-a putut ajunge aici?

1. Cu o opoziție slabă sau mînjită ea însăși. Înclin să cred că e mînjită. Fiecare dintre consilierii ce ar trebui să facă opoziție, capătă ce vrea, niște favoruri și tace, închide ochii. Altfel, simpla privire aruncată peste contractele Primăriei ar fi trebuit să te scoale din mormînt.

Citește mai departe!

Boc, prins între partid și președinte. Și de ce și-a luat premierul pantofi de la Ploiești

Mulți analiști sînt foarte preocupați de soarta lui Boc în ultima vreme. Că să plece, că încurcă planurile președintelui, că e mort și se face de rîs și mort, cum s-a făcut de rîs viu. Acum, și cei care sprijineau politica de austeritate dusă de guvernul Boc nu mai văd cu ochi buni prestația premierului. E vinovat că s-a răzgîndit. De ce s-a răzgîndit? Traian Băsescu dorea să-l schimbe cu un tehnocrat și Boc, în loc să plece cuminte, s-a încordat pe scaun, a ieșit pe la televiziuni și le transmite tuturor mesajul halucinant de nesupunere. Drace!

Dar de ce se întîmplă toate astea, nu ne explică nimeni. De ce a vrut, de exemplu, președintele un tehnocrat în locul lui Boc? Cum i-a venit așa brusc ideea? A citit editorialele lui Nistorescu și a zis: măi-măi, hai că fac o dată și cum zice ăsta?! Citește în continuare „Boc, prins între partid și președinte. Și de ce și-a luat premierul pantofi de la Ploiești”

Reformarea PDL. Un motiv de depresie pentru „revoluționari”

O dezbatere nouă, după conferința PDL. Vechimea în partid ar trebui să conteze?

Experiența comună, trăită inițiatic în partide, are rolul de a suda masa partidului, de a-i uni pe cei mulți și mărunți și de a le da un sentimentul de siguranță pe care, în general, îl dă haita. Dar nu e garanția succesului, a eficienței. Și, în definitiv, nu e nicio garanție.

Ești nimeni, să zicem. Te duci la partid, dar crești odată cu el. Te tîrăști și tu pe sub mese, culegi firimituri, cumperi țigări și lipești afișe. Cauți să te căpătuiești. La început buimac, apoi tot mai orientat, muncești pentru partid și partidul te ajută. E o complicitate care face funcțional mecanismul și pe care o înțelegem, are utilitatea ei, pentru membri de partid. Dar nu și pentru electorat. Citește în continuare „Reformarea PDL. Un motiv de depresie pentru „revoluționari””

Cum se propagă „democrația” în PDL. Cazul Hărdău și de ce îl ține Boc lîngă el

UPDATE: În cursul zilei de astăzi, Mihail Hărdău a anunţat, printr-un comunicat de presă, că renunţă la a mai candida la funcţia de preşedinte al PDL Cluj-Napoca.

Alegerile în PDL Cluj au ajuns un exemplu de sfidare a democrației. După o luptă surdă între două tabere, înainte de confruntarea finală pentru șefia filialei județene, un competitor a fost convins de șeful partidului să se retragă. A rămas doar unul, imposibil de învins. Situația a îngrijorat o parte a partidului, fiecare pedelist a putut să înțeleagă lecția: dacă vrei să fii cu noi, treci în flanc, stai unde te punem!

La acest sfîrșit de săptămînă au avut loc din nou alegeri la PDL, de data aceasta la tineret. Tot un singur candidat. Ca nu cumva să nu iasă. Marele curaj al competitorilor s-a oprit la candidaturile pentru vicepreședinți. La fel s-a întîmplat cu EBA. Atunci cînd fata președintelui a vrut să candideze la funcție în TDL, a fost ajutată să rămînă singura candidată. Deși inițial se anunțase un contracandidat, băiatul a fost rapit scos din joc de bodyguarzii de partid.

La rîndul ei, Elena Udrea a fost candidat unic la șefia organizației municipale București a partidului.

Urmează alegeri pentru șefia organizației Cluj-Napoca a PDL. Cine credeți că va fi candidatul? Tot actualul președinte, Mihail Hărdău și tot singurul.
Citește în continuare „Cum se propagă „democrația” în PDL. Cazul Hărdău și de ce îl ține Boc lîngă el”