Etichetă: parlament

Mircea Giurgiu sau cum devine țacăna majoritară politica semodocților

O lege propusă de Mircea Giurgiu a trecut tacit (nedezbătută și nevotată) prin Camera Deputaților. Giurgiu propune ca istoria și geografia să fie învățate de elevii aparținînd minorităților etnice în limba română. Prin aceasta, deputatul ex-PDL (situația lui în PDL este incertă) a creat, de fapt, o contra-lege la Legea Educației în care era stipulat că predarea istoriei și geografiei se poate face și în limba maternă.

UDMR s-a sesizat și i-a cerut explicații și garanții lui Emil Boc. Acesta le-a promis că legea lui Giurgiu nu mai trece de Senat. USL așteaptă scandal în Coaliția puterii, iar Vasile Blaga așteaptă ca Boc să-i ceară ajutorul, pentru că el controlează grupul majoritar la Senat.

Dincolo de complicațiile enervante pentru colegii de partid ai lui Giurgiu, care ne interesează mai puțin, sesizăm aici două probleme. Citește în continuare „Mircea Giurgiu sau cum devine țacăna majoritară politica semodocților” →

Ce e cu majoritatea toxică. Și despre un SRL în faliment, pe care-l caută un avocat micuț

Traian Băsescu a folosit de atîtea ori cuvinte tari, încît ele au ajuns fie să scoată lumea din sărite fie trec neobservate, într-un reflex de apărare.

Majoritatea toxică este o expresie sau o realitate? Și de ce ar fi o majoritate toxică și nu benefică?

Dacă ne întoarcem să analizăm cu atenție activitatea Parlamentului din ultimii ani, vedem că există un algoritm de lucru care a funcționat în legislativul nostru, foarte bine. O formulă de succes ce s-a aplicat constant și care a făcut să funcționeze mușuroiul de aproape cinci sute de viespi politice: trocul politic pe legi, „votez eu pentru tine, votezi și tu pentru mine”.

În centrul acestei formule regăsim un element catalizator, dacă vreți, de coagulare instantă: Citește în continuare „Ce e cu majoritatea toxică. Și despre un SRL în faliment, pe care-l caută un avocat micuț” →

Copil al străzii, ajuns în Parlament. Mănîncă bătaie?

Motto:

În anii 90 România avea un brand. Era cunoscută în lume ca țara copiilor străzii. A orfelinatelor mizere. A mamelor fără suflet, în stare să-și arunce pruncii la ghena de gunoi. Copiii din canalele Bucureștilor ajunseseră emblema României. Poze și filme cu ei au făcut ocolul Pămîntului. Părinți de ghenă.

Situația, 20 de ani mai tîrziu

Supărați pentru reducerea salariilor, profesorii din România nu mai vor să audă de guverne, legi, asumări. Dacă pînă acum au opus rezistență la reformă din scepticism și inerție, acum o fac din ură. Dascălii nu mai vor să audă de schimbări, de noi reguli ale jocului, de putere. Și sînt ușor de înțeles.

Citește în continuare „Copil al străzii, ajuns în Parlament. Mănîncă bătaie?” →

Halucinant. PDL intră în sindromul descompunerii

Iulian Urban, senator PDL, a propus și a reușit să treacă ieri prin comisia de buget-finanțe din Senat, scăderea cotei de impozitare a veniturilor de la 16% la 10%. O măsură extrem de importantă, dar a cărei apariție suspectă a trecut cam neobservată.

A observat-o primul, cum era și firesc, ministrul de Finanțe, Gheorghe Ialomițianu. Și a zis nu, nu se poate. A contestat oportunitatea ei, dar era prea tîrziu, PDL își arătase deja disfuncționalitățile majore prin care trece.

Nu vi se pare halucinant? Adică un senator se întinde peste masa guvernului și aruncă o bombă. Ministrul de resort, coleg de partid cu aventurierul, îi transmite public opoziția sa. În chestiunea finanțelor și bugetului cu care lucrează un guvern, doar guvernul se poate pronunța: el știe cel mai bine cum și de unde să-și adune banii, ce angajamente și obligații financiare are. Cel care adună banii știe cel mai bine cum o poate face și, de aceea, intervenția exterioară, autistă în esența ei, este mai mult decît riscantă.

Citește în continuare „Halucinant. PDL intră în sindromul descompunerii” →