Misterioasa dispariție a tuturor oamenilor unui oraș

Acum aproape o lună de zile a dispărut un profesor din Cluj. I se spunea Gopo.

Nu l-am cunoscut, dar toți cei care îl știau spun cam același lucru: că era foarte inteligent, terminase Geografia cu 10, șef de promoție, că era bun-bun și foarte citit. Purta discuții despre artă ca și despre matematică, Gopo era o enciclopedie. Unii mai spun și că elevii cretini, viitori infractori, își băteau joc de el, îl atârnau în cui sau îi puneau piuneze pe scaun. De unde deduc faptul că era un om tare, tare bun, așa de bun că plutea deasupra prostiei. Deștept și bun, cum rareori vezi.

Citește tot!

Căutătorul. Povestea de iubire dintre un oraș și savantul lui

racovita TIFF

Ce ați vrea să știți despre Emil Racoviță? Omul sau savantul care a stăpânit întinderea lumii și tainele înghețurilor? Haideți să ne gândim: cum l-au cunoscut francezii pe Sartre? Sau pe Balzac, pe Gaugain? Așa-i că vă bucurați de orice mărturie despre viața lui Mihai Eminescu, de fiecare bucățică de poveste pe care o putem salva din neantul istoriei, să ne-o apropiem de buze, să suflăm pe ea și să vedem înviind imaginea unui om teribil de grozav! Putem spune că nu ne interesează? Cum putem despărți mintea de sufletul unui om și cum am putea despărți știința de viață? Omul este o creație minunată tocmai pentru că Dumnezeu l-a făcut în stare să ducă o splendidă genialitate pe umerii unui trup ros de suferințe pământești. Ca să-l înțelegem pe Emil Racoviță trebuie să ne gândim la oamenii ca el. La Mihai Eminescu. Ați fi putut înțelege poezia lui, dacă n-ați fi știut ce fel de viață a avut? Poveștile despre mizeria, sărăcia și boala poetului v-au făcut să nu-l mai admirați? Dimpotrivă, iubirea noastră l-a învăluit, a fost eroul, minunatul nostru prieten. Am să vă spun poveștile mai puțin cunoscute despre Emil Racoviță, nu ca să-l frivolizez pe savant ci ca să fie un exemplu de urmat pentru noi: poate nu vom deveni toți exploratori, dar oameni ca Racoviță am putea fi!

Citește mai departe!

Un arhitect din Hamburg care trăiește la Cluj: „În România, ori nu vii deloc, ori vii și nu mai pleci!”

Michael a venit din Hamburg cu mulți ani înainte. Locuiește în Piața Muzeului într-o casă de el renovată. Este arhitect și lucrează la proiecte pentru Cluj, a lucrat și pentru orașul Sibiu și ultimul proiect în care s-a implicat cu entuziasm este Casa TIFF. Dar altceva vroiam să vă spun. Michael avea doar 26 de ani când a început aventura vieții lui, de la prima vizită în România, dar a știut să aleagă de fiecare dată drumul cel bun. Bun pentru el și pentru cei din jur. Și explică așa: am hotărât cu inima, n-am fost neamț când am decis că aici vreau eu să încep să trăiesc. Am fost doar inimă.

Vezi ce crede Michael despre România!

REPORTAJ Oraș de provincie, România, 2012. Vezi cum arată viața

În Huedin, auzi cocoșii cîntînd și pe la amiaz. Dacă se lasă de ploaie, îi înțelegi.

Pe strada principală trec toate camioanele, tiruri, furgonete pictate, dubițe cu coroane funerare, cisterne, tractoare, tot ce se scurge greoi între Ungaria și Transilvania trece prin Huedin, pe strada care-l taie în două. De o parte rămîne școala și chiar un spital, magazinul de mobilă, un restaurant întunecos, înecat în fum, iar de cealaltă, biserica, primăria și blocurile, știți voi care! În capăt, vilele țiganilor.

Spre margini, casele vechiului oraș, într-o dungă de așezare e piața. Dacă e marți e tîrg, dacă e luni, nu e nimic.

Citește mai departe!