Etichetă: Oana Boc

Silviu, studentul nevăzător, pleacă la operație: „Prima dată vreau s-o văd pe mama!”

Dragi prieteni, știu că v-am trimis mesaje si v-am mai dat bataie de cap, dar n-a fost degeaba! Multumim. Silviu vă mulțumește.

Am publicat un articol despre Silviu Roșu, cu o lună în urmă. Spuneam acolo povestea lui, cum a ajuns să nu mai vadă deloc la vârsta de 9 ani. Își amintește și acum ziua aceea, fiecare clipă de dinainte de a se face întuneric. Apoi a urmat calvarul: a început să învețe să trăiască și așa. Au trecut anii, a fost operat de vreo șase ori în țară, dar fără rezultate. După ce a terminat liceul, a venit la facultate la Cluj, la Filologie.

Silviu este un student bun, iar profesoara lui de Lingvistică, Oana Boc s-a interesat de soarta lui. Împreună au aflat că ar mai avea o șansă și au testat-o. Silviu a plecat la Forli unde aflaseră că există un medic oculist foarte bun. Deși complet orb, însoțit de mama lui care nu mai fusese niciodată în străinătate, Silviu ajuge ușor la medicul Massimo Butin. Mai târziu avea să creadă că ușurința cu care l-a găsit într-o lume complet străină, era un semn, un semn bun. Medicul l-a încurajat și i-a promis că-l va opera, dar transplantul de cornee costă vreo 8.500 de euro.

Silviu nu avea acești bani, dar Oana Boc a făcut un apel, a lansat o campanie publică. Eu am scris un articol și le-am cerut ajutor prietenilor. Le mulțumesc acum: ei și mulți alții, necunoscuți, au donat aproape 4.000 de euro într-o săptămână. Apoi Oana Boc a organizat un spectacol la care s-au mai strâns încă pe atâta.

Acum Silviu are aproape 10 mii de euro în cont și este programat la operație în 3 septembrie. A cumpărat biletele de avion și camerele la hotel.

„Nu-mi vine să cred”, spune Silviu, „că într-un timp atât de scurt am putut face rost de bani. Nu speram, sincer credeam că va dura mult mai multă vreme… Le mulțumesc din suflet tuturor celor care m-au ajutat, doamnei profesoare Oana Boc, tuturor, mai ales că mulți sunt oameni necunoscuți. Am vorbit cu

Poeziile Oanei Boc, însemnări despre o victorie senină

foto poezie

Editura Eikon din Cluj are un obicei bun, şi-a găsit obiceiul de succes şi nici n-o să vă vină să credeţi cum. Ei nu publică literatură universală de mare succes, nu speculează cu Sandra Brown sau Harry Poter, ei tipăresc cărţile unor autori de provincie, oameni al oraşului, poeţi, filozofi, prietenii tuturor timpurilor. Şi le merge bine. De ani de zile, editura asta trăieşte pe propriile picioare, merge la târgurile de carte, are evenimente şi a crescut încet-încet, bazându-se pe feelingul ei: dacă le place omul, îi publică şi cartea.

Aşa-i că toată povestea omenirii pe asta se clădeşte? Pe pașii mărunți dictați de sufletul ei? Iar faptul că suntem în viaţă arată că nu am greşit.

Citește în continuare „Poeziile Oanei Boc, însemnări despre o victorie senină” →

Anturajul lui Boc și mafia din lumea a treia. Ce s-a întîmplat?

Motivarea arestării primarului de Cluj (vezi aici), Sorin Apostu arată ca desprinsă dintr-un roman despre lumea coruptă a Americii de Sud. (Am citit recent o carte relevantă pentru acest subiect, „Orașe corupte”, v-o recomand!)

Aflăm din cele 17 pagini ale motivării procurorilor că primarul acestui oraș de elită (știți, Clujul candidează pentru capitala culturală a Europei?!), el însuși profesor universitar, avea relații dubioase, lua șpagă pînă și de la oamenii cu lubenițe, se îmbrăca pe banii unor clienți sau se distra în concedii pe banii lor. Vorbea la telefon din parcări, negocia șpaga, avea un anturaj la rîndul lui șpăgar, aflăm, așadar, că erau o clică de profitori.

Citește mai departe!

10 femei de nota 10 în anul 2010

Vă propun un exercițiu de admirație, cîteva personaje feminine, de data aceasta, care au dovedit cutezanță, inspirație, forță proprie în a-și urmări destinul și în 2010. Am evidențiat aici cîteva femei frumoase, dar ele sînt cu siguranță, mult mai multe. Lista rămîne deschisă. Să nu vă supărați dacă unele nume nu vă sînt pe plac, ca orice selecție, ea este una subiectivă.

Oana Boc

Soția premierului, frumoasă și modestă, discretă și răbdătoare. Oana locuiește cu fetițele ei tot într-un apartament de bloc, n-a vrut mașină de lux, se îmbracă chic dar modest, are un aer proaspăt, fără morgă și fițe. Nu a produs nici măcar o singură știre de monden, lumea nu a văzut-o la serate nici la Monte Carlo, nici cu poșete Louis Vuitton. Nu că asta ar fi de condamnat, dar prea sîntem obișnuiți să vedem cum soțiile oamenilor politici devin de-un lux ostentativ. Prin comportamentul ei, Oana l-a ajutat pe Emil Boc să-și vadă de ambițiile lui politice, își crește aproape singură copiii, merge la școala unde este profesoară și tace cînd colegii de catedră îi reproșează ei politica soțului.
Ar putea scrie un manual „Cum să fii soție model de premier”.
Citește în continuare „10 femei de nota 10 în anul 2010” →