Etichetă: muzeu

Băiatul cu fluturi. O noapte în cimitirul lor

IMG_1082

Deasupra copacilor se ridică foșnind cârduri mari de ciori. Fîșșșș, fîșșș, întunecă cerul plumburiu, gata să intre în noapte. Orașul rămâne tot mai departe, iar ciorile te urmăresc în stoluri largi, ca un voal întunecat. Fîșșș, fîșșșș. Zumzetul vesel al străzii, rumoarea caldă a petrecăreților de la terase se sting încet-încet înghițite în burta orașului. Tu te ridici deasupra lui, intri în parcul întunecat ca într-o altă lume, aparent fără nicio legătură cu așezarea luminată și veselă a Pieței Centrale.

E noaptea cercetătorilor. Iar pe ei nu-i găsești la bere, în seara asta nu ascultă jazz pe treptele cazinoului. Cristian are mai puțin de 30 de ani. Are ochelari, bucle rebele și-și freacă mîinile cu emoție. Deschide ușile muzeului la 19 fix. A pus fierbătorul de apă, cineva crede că e pentru ceai, dar, nu, e pentru fluturii lui. Cu apa aceea…, dar să o luăm pe rând.

Intră în lumea fluturilor!

Școala. Școala vieții. Retrocedări absurde și consecințe dezastruoase

Așa arată acum școala în care a învățat soțul meu primele clase. A fost retrocedată și acum este demolată. Este trista poveste a retrocedărilor din Transilvania.

Citește în continuare „Școala. Școala vieții. Retrocedări absurde și consecințe dezastruoase” →

Locul unde oamenii-melci și-au adus casele. Și un parfum anume

Această prezentare necesită JavaScript.

E o după-amiază senină în care nimic nu mai poate tulbura liniștea întinsă peste oraș după o zi întreagă de așteptat sfîrșitul lumii.

Printre cireșii dați în rod și salcîmii înfloriți, satul melcilor se joacă cu tine, e viu și albastru, curat și răcoros, e frumos. Casele lui, ascunse printre ierburi, răsar spetaculos, ca din senin, lăsate parcă de melci, cochilii miraculos păstrate pe sub vremi de ploi și vînt. Una e din Galda, a fost a primarului, are trei sute de ani, alta e adusă din Peștera de lîngă munți, iar alta din Pădurile Covasnei.

Gospodăriile din Muzeul Satului sînt încă frumoase obiecte de artă. Pereții dați cu miruială proaspătă arată veseli ca cerul, pe jos e lustruit cu lut de culoarea mierii, fin, bine întins, iar geamurile strălucesc de curățenie. Pe treptele de piatră lăsăm și noi adîncitura piciorului în urma lăsată de generații întregi de suflete care au trăit, mîncat și dormit în căsuțele murate în albastru. Citește în continuare „Locul unde oamenii-melci și-au adus casele. Și un parfum anume” →

Cum devalizează clientela politică banul public. Studiu de caz: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj

Ioan Piso, directorul general al Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei (MNIT) din Cluj-Napoca, a dat publicității astăzi o scrisoare în care prezintă o afacere care urma să coste statul român, în plină criză economică și socială, nu mai puțin de 11 milioane de euro. Este vorba despre inițiativa fostei conduceri a MNIT, care urmărea amenajarea „unui spațiu expozițional modern, cu camere specifice fiecărei epoci”.

Dar să vedem ce spune actualul director al instituției, informații pe care le vom completa cu declarații făcute pentru Gazetino de surse informate despre afacere.

● În 14 iulie 2009, șefa secției de relații cu publicul a Muzeului Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj a întocmit un referat de o pagină despre nevoia unui proiect de amenajare a unor expoziții cu exponatele muzeului. Referatul se încheia cu precizarea că ar fi nevoie de 11 milioane de euro. Suma nu se fundamentează pe nimic: nici deviz, nici identificarea unor lucrări similare.

Citește în continuare „Cum devalizează clientela politică banul public. Studiu de caz: Muzeul Național de Istorie a Transilvaniei din Cluj” →

Cînd omul, de viu, vrea să se urce pe soclu, dă-l jos!

La Universitatea Babeș-Bolyai există o preocupare cel puțin surprinzătoare față de ce probleme are mediul academic în plină criză: să pună în valoare galeria rectorilor din Muzeu! Adică, refacerea dar și continuarea „evidențierii” istoriei Universității.

Continuarea evidențierii respective se va face și prin parcurile publice, punînd busturi și efigii, pentru memoria posterității.

Ce credeți că se întîmplă? Citește în continuare „Cînd omul, de viu, vrea să se urce pe soclu, dă-l jos!” →