Etichetă: moarte

Fetiţa din gunoi. Şi noi

646x404

O fetiţă de 16 ani a fost călcată de maşina care ducea gunoi la rampa de la Pata Rât, la ora 12 şi 50 de minute, într-o zi mohorâtă a săptămânii trecute. Fetiţa a fost zdrobită sub roţile maşinii. Copilul a murit pe loc.

Niciun comunicat de presă şi nicio ştire nu conţine numele fetiţei, al familiei sau vreo dată certă despre ei. Copilul s-a născut şi a murit în gunoi. Ca o muscă, strivită la o plescăială de roată, stătea lipită de gunoi, n-a fost văzută. N-a putut fi ocolită. Un copil al mizeriei, o fiinţă fără identitate, unul dintre sutele de copii care scormonesc continuu muntele de putreziciuni, ca să trăiască.

N-au nicio vină. Aduşi de viitura lumii, de sărăcie, de nenoroc. Care dintre ei nu şi-ar fi dorit să se nască într-o familie din centrul oraşului, sau într-una din blocurile înalte, iluminate noaptea de sus până jos. Toată colonia lor de cartoane ar încăpea într-un bloc ca acelea. Dar n-a fost să fie aşa.

Citește mai departe!

Baticuţul roşu cu buline şi o altfel de întîlnire cu un tîmplar

Ieri l-am înmormîntat pe ultimul frate al lui tata. În vara asta au murit doi. Tata a rămas singurul din marea lor familie care se întindea pe tot satul şi mai departe.

Pe stră-străbunicul meu îl chema Papa, un fel de părinte al satului. El fusese primul care şi-a făcut bordei în Vălcea.

După el, fiul Nicolae, antreprenor de poduri, apoi bunicul meu, Ştefan, ajunsese boier cu pămînturi, prăvălie, căzănie, moară şi batoză.

Cînd a venit comunismul familia a fost lovită în plin. Copiii s-au risipit prin lume, iar viaţa a luat-o pe căi ocolite.

Citeşte mai departe!

Ipocrizia de lîngă vedetă. Despre moartea sentimentelor

De cativa ani incoace vedem cum mor rand pe rand victimile unor vieti tumultuoase in care vartejul banilor şi alienarea socială ii trag pe oameni in jos, pana la moarte. Michael Jackson, Madalina Manole, Amy Winehouse sau, cu mult in urma, Marilyn Monroe. Banii, celebritatea si vulnerabiliatetea vedetelor, iata un cocktail care le pune, de multe ori, la pamant.

Dar nu despre ei cred ca trebuie sa aflăm ceva in acest context, ci despre noi. Fiecare eveniment tragic in care victimile sunt vedete are in el o doza de ipocrizie revoltatoare. Ne ofera ocazia sa vedem cat de aberant se comporta omul modern fata de semenii lui si cat de mult ni s-au deformat sentimentele si ne-am mutilat umanitatea.

Citeşte mai departe!

Ziua care te doare

Ziua a început cu vestea unei morţi. A venit pe neaşteptate, a spart lumina dimineţii, ca de sticlă în mii de cioburi şi pînă seara gîndul omului viu n-a făcut altceva decît să se tot înnoade în jurul ei. Moartea are gust, miros, are voci şi o putere anume de a te ridica deasupra lucrurilor.

În faţa morţii afli cît de preţios era omul pe care n-ai sa-l mai vezi niciodată. Gîndul că n-ai să-i mai poţi spune niciodată nimic, te doboară.

Citeşte mai departe!