Sîmbătă, a fost tîrg la mall, la Cluj. Nenea Ernest, cel care ne dă de fiecare dată alune caramelizate pîrporite pe vîrtelniță într-un cărucior pictat, este organizatorul bîlciomallului. E mișto, pe cuvîntul meu de om. Vin acolo, cu sutele, samsarii de vechituri (să nu se supere, că ei le zic antichități!). Unele sînt aduse din Suceava, Baia Mare, Iași, Brașov sau Tîrgu Mureș. Vin și ungurii de lîngă graniță. Vînd icoane cu Maica Domnului bălaie, de la catolici, lampadare de porțelan și tabachere de piele. Vînd și pe mama și pe tata. În tablouri de salon, cu monoclu și pălărie.

Maldăre de obiecte grămădite pe mese și pe sub mese. Ziare din timpul celui de-al doilea război mondial, o pendulă, ceainice și candelabre, farfurii și lingurițe, solnițe și oglinjoare, sticluțe de parfum și perii de argint. Tot ce-a rămas după hoardele de trăitori, generații de generații care lasă în urmă scame de amintire. Tunica generalului, portofelul lui cu cheiță, pălăria. La piciorul mesei, o caschetă de soldat neamț. Un făraș de alamă și o măturică de păr. Sluga uitucă le-a pierdut prin bîlci, la mare înghesuială.
Citește în continuare „Cum am cumpărat o femeie de la iarmarocul de mall. Sub ochii lui Fătuloiu” →