Astăzi este ziua Sfîntului Anton de Padova. Mi-am amintit întîlnirea cu el. V-o ofer din nou, din toată inima.
Se spune, și pe bună dreptate, că sîntem mai bogați și mai deschiși la minte cu cît orizontul care ni se deschide zilnic în fața ochilor este mai larg. Cu cît descoperim mai multe lumi, mai multe înfățișări ale ei, cu atît sîntem noi înșine mai mult decît am fost ieri. Cu condiția să pleci, să le cauți.
Mi se întîmplă ca atunci cînd mă aștept mai puțin, lumea să mă ia prin surprindere și să-mi arate un colț al ei, o mică ascunzătoare-minune, un nou sens sau oameni noi, pentru ca drumul meu să meargă mai departe. Nu o dată mi s-a întîmplat să mă opresc la un capăt și să găsesc o ușă închisă. Pentru că drumul meu trebuia să o ia pe alături.
Am să vă povestesc unde am ajuns zilele trecute. Într-un loc minunat, pe care nu l-aș fi putut bănui. Un loc cu vreo doi sfinți, cîteva oi, trei căței, o statuie și încă ceva special!
Gazetino 