Etichetă: Ministerul Educatiei

De ce e scandal la Educație?

Ce se întîmplă la Educație acum ar fi de rîs dacă n-ar fi de plîns. Oamenii pe care PSD i-a numit acolo s-au nimerit a fi niște anonimi parveniți în sistem și cu interese în învățămîntul superior.

Așa cum arată Corina Dumitrescu și Ioan Mang, amîndoi puteau fi instrumente perfecte pentru grupurile de interese universitare, cărora noua Lege a Educației le-a pus în pericol veniturile și confortul.

Văzute din afară, lucrurile par dezamăgitoare. E ca și cum Ponta și conducerea PSD ar fi cedat un domeniu atît de important precum educația unor baroni universitari ca să-și recupereze ei feudele pierdute, fără nici cea mai mică grijă față de acest domeniu. Parcă ar fi fost vorba de o captură de război pe care o returnează foștilor stăpîni.

Citește mai departe!

Ministerul Educației interzice reținerea automată a cotizației sindicale din salariul dascălilor. Dascăl: Nu mi-au spus niciodată ce fac cu banii noștri!

Iată că Ministerul Educației se trezește și ia măsuri, interzice reținerea cotizației pentru sindicat în mod automat din salariul dascălilor. Acest lucru era nefiresc și denatura relația cotizant-sindicat. Sindicatul se impunea prin această formă de reținere ca o obligație firescă, nu mai era nevoie de convingere, de discuții cu dascălii, banii veneau în conturile lor ca pe țeavă.

Vedeți aici despre ce sume era vorba.

Dar, ca să vedeți cîtă dreptate are ministerul să facă acest lucru, am să vă povestesc propria mea experiență cu un sindicalist și un profesor pe această temă.

Citește mai departe!

În sfîrșit, cineva explică bugetul de la Educație: Traian Băsescu!

În timpul protestelor studenților de la Facultatea de Istorie, Gazetino atrăgea atenția asupra faptului că Ministerul Educației n-a explicat încă bugetul acestui domeniu, fundamental schimbat ca structură după noua legislație. Comunicatorii de la Educație, dacă sînt pe-acolo, spuneam atunci, se fac vinovați de a nu fi dat răspunsurile necesare în fața opiniei publice.

Nimeni nu a explicat atunci de ce sînt doar 2% în buget pentru Educație. Am presupus, evident, că sînt și alte sume care vin prin primării, că salariile și întreținerea școlilor s-au descentralizat, se distribuie din bugetele locale. Dar Ministerul Educației nu a dat o explicație lămuritoare în acest sens.

Și iată că, după o săptămînă de ezitări, a venit președintele să explice acest lucru, spunînd exact ce semnalam în articolul „Comunicatorii de la Educație dorm, dar nu în aceeași sală cu studenții de la Istorie” (vezi aici!)

Citește mai departe!

Amintirile unui copil care a stat la „arest”. Și de ce n-ar trebui să ne oripilăm

Săli de „detenție” pentru copiii care fac prostii în școli? Ministerul a anunțat că are intenția de a crea așa ceva, iar reacțiile au fost bizare. Ceva între mișto și oripilare.
Modelul este american, acolo se practică reținerea copilului într-o încăpere specială pentru cîteva minute sau un ceas, dacă a fost indisciplinat în timpul cursurilor. Este supravegheat, i se dă și ceva de lucru.

Dar mi-am amintit că și la noi, la țară, aveam așa ceva, cu 30 de ani în urmă. Eram două clase într-una, doamna învățătoare Nicoleta lucra bine, temeinic, chiar se descurca cu noi. Dar cei mai mulți eram copii năzbîtioși, învățați să ne descurcăm în viață, de mici. La trei ani aprindeam focul, la cinci pășteam vitele.

Băieții știau să mîne carul cu boi, iar fetele văzuseră deja cum fată o oaie sau cum moare „ăl bătrîn”. Copiii nu se speriau cu una cu două, nicio riglă peste degete nu-i deranja prea tare. Geta lui Pirici oricum avea mîinile fierte de ape, cu pielea zbîrcită ca de babe. Copiii munciți nu prea mai simt multe.

Atunci, doamna învățătoare a inventat ceva. Sau poate învățase asta la Școala Pedagogică de la București, căci făcuse așa ceva!

Citește în continuare „Amintirile unui copil care a stat la „arest”. Și de ce n-ar trebui să ne oripilăm” →