Etichetă: Mihail Hardau

Qui s’excuse s’accuse. Hărdău atacă proiectul Legii Educației lansînd teme false

Ultima oră: Renunțând la „serviciile” Comisiei de Învățământ din Senat condusă de Mihail Hărdău, Guvernul a anunțat că își va asuma răspunderea pe Legea educației.

Senatorul PDL Mihail Hărdău (profesor universitar, 63 de ani) atacă proiectul de lege a Educației, invocînd false probleme. Un mare minus pe care Hărdău îl vede la această lege este faptul că în consiliiile de administrație ale școlilor ar fi o reprezentare de 50% profesori și 50% părinți și reprezentanți ai comunității. Fără a putea preciza care este problema acestui tip de reprezentare, Hărdău abate de fapt atenția de la adevăratele articole ale legii care-i nemulțumesc pe universitarii din Senat și îi fac să țină proiectul de lege pe loc.

Pentru că nu poate spune că legea lovește în interesele sale și ale colegilor universitari (pensionare la 65 de ani, interzicerea cumulului de funcții politice și universitare și a nepotismelor în facultăți) Hărdău se scuză atacînd autorii proiectului care ar fi întîrziat 8 luni!

Hărdău a găsit presa din orașul lui numai bună să transmită spre electorat mesaje care teoretic ar trebui să-l scuze, dar care de fapt, îl acuză. Citește în continuare „Qui s’excuse s’accuse. Hărdău atacă proiectul Legii Educației lansînd teme false” →

Lupta în jurul legii învățământului se duce pe față în PDL. Hărdău îi dă cu flit lui Băsescu

Ne-am fi așteptat ca o mișcare de rezistență la adoptarea proiectului de lege a învățământului să vină, de pildă, din partea Ecaterinei Andronescu, reprezentanta (formală și informală) a rectorilor în Parlamentul României. Dar nu, această rezistență capătă contur chiar prin gesturile lui PDL-istului Mihail Hărdău, șeful comisiei de învățământ din Senat.

Hărdău, universitar clujean, găsește soluții de tergiversare a dezbaterii legii acolo unde te aștepți și unde nu te aștepți. Omul pare decis să apere cu orice preț interesele de clică din universități, chiar cu prețul șifonării imaginii șefilor de partid sau a președintelui Băsescu, care de trei ani le promite românilor reformă în educație.

Potrivit unei declarații făcute ieri, Citește în continuare „Lupta în jurul legii învățământului se duce pe față în PDL. Hărdău îi dă cu flit lui Băsescu” →

Alianță PDL-PSD-PNL în Senat. Senatorii au încheiat Pactul împotriva Educației

Legea Educației, în varianta ei reformistă, s-a oprit, încă din primăvară, la Senat și acolo zace și azi. Președintele comisiei de învățămînt din Senat nu este nimeni altul decît fostul ministru PDL, Mihail Hărdău. Lîngă domnia sa, alți vreo patru pedeliști și în rest PSD, PNL și ce s-o mai găsi (de fapt, găsiți aici). Situația este descrisă acum de ministrul Funeriu ca fiind o consecință a lipsei de voință din partea opoziției politice din Senat. Nimic mai fals! Îl înțeleg și pe domnul Funeriu că nu poate să muște din bătrînii senatori PDL. Dar cei care urmăresc cu atenție evenimentele din educație pot vedea limpede că acolo este un pact între toate partidele în interesul blocării legii.

La începutul verii, Mihail Hărdău, președintele comisiei responsabile, declara presei că sînt prea multe articole și amendamente la lege și că sigur nu vor avea timp să le parcurgă pînă la începutul anului școlar!

Iată că previziunile lui Hărdău s-au adeverit și anul școlar începe fără să se fi putut lua noile măsuri.

Explicația e simplă. Citește în continuare „Alianță PDL-PSD-PNL în Senat. Senatorii au încheiat Pactul împotriva Educației” →

Hărdău a trecut de partea poporului

Ministrul Educaţiei este prin tradiţie, am putea spune, un clujean. Profesor la politehnică, un tip bonom, mare anonim dealtfel, presa l-a cam luat în băşcău la început. Hărdău a trecut uşor peste handicapul de imagine, făcându-şi destul de repede propriul look politic şi testând o nouă marcă de prefecturat. Hărdău a coborât din poziţia arogantă a foştilor şefi de judeţ, care călcau în picioare teritoriul uitându-se pe deasupra oamenilor. El a preferat cizmele de cauciuc şi bunul simţ al gospodarului care nu e străin de locul faptei. Deşi nimeni nu a pariat pe el la început, prefectul a devenit un tip simpatic, care nu spunea mai mult decât făcea. El a tras pentru prima oară colţul cearşafului care acoperea vilele ilegale din zonele turistice ale judeţului. Hărdău, fără să se bată cu pumnul în piept, a mai făcut câte ceva.

Criza de la educaţie – când Mircea Miclea şi-a dat demisia – l-a prins pe preşedintele PD fără un înlocuitor pregătit pe ţeavă. Au fost vehiculate câteva nume, dar cum niciunul nu era pentru Emil Boc destul de devotat partidului. Aşa că l-a trimis tot pe Hărdău, prefectul bătrânel, care n-a avut încotro şi s-a supus nevoilor partidului.

Deşi funcţia de prefect i se potrivea ca o mănuşă – era tipul de negociator calm şi tolerant, transmitea un mesaj pacifist foarte agreat de clujeni –, a ajuns în capitală să conducă cel mai dificil minister, cu bani puţini, cu profesori în stradă, vai de capul lui!, spuneau oamenii. Dar de ce a acceptat? Poate pentru că, la o anumită vârstă, crezi că urcarea încă unei trepte în profesia ta este o încununare a vieţii de dascăl. Poate pentru că a fost directivă de partid, iar la PD toată lumea se supune directivelor. Aşa cum a făcut-o şi Emil Boc, aşa o fac şi ceilalţi, este un supliciu derivat din doctrină – ca să zic aşa –, sacrificiul de sine ţine loc de precepte ideologice în viaţa de partid.

În luna aprilie, poziţia lui Hărdău la Minister s-a zdruncinat rău de tot. Omul s-a văzut nevoit să-şi scrie demisia şi s-o lase pe masa lui Tăriceanu. Doar raportul de ţară l-a mai ţinut pe post până acum, iar viitoarea remaniere îl are în vedere cu predilecţie.

Deşi au declarat presei că s-au luptat pentru Hărdău, democraţii nu l-au avut la rărunchi pe „tataie” niciodată. Ei au avut alte planuri pentru funcţiile călduţe din judeţ. Au vrut să-l disloce pe Hărdău din Prefectură, ca să-l poată înlocui cu Tişe, pe care-l pregătesc pentru candidatura la Primărie, iar Hărdău le cam încurca planurile. Aveau nevoie de cel mai vizibil post din Cluj, cu multe atribuţii, cu sprijin direct de la MAI şi cu o logistică locală aranjată de grupul consilierilor democraţi.

Hărdău a muşcat momeala şi iată-l acum pus la zidul remanierii şi „apărat” de confraţii care savurează pelicula „Moartea domnului Lăzăroiu”. Nu e un secret pentru nimeni că politica este cinică şi nici nu trebuie compătimiţi cei care ajung să fie striviţi de roţile ei dinţate. Dar Hărdău este un exemplu de canibalism politic de culoare portocalie, aşa cum doar la PSD mai puteam vedea.

Numai că, aşa cum n-a fost creditat de la început nici cu valenţe de prefect, dar a demonstrat ulterior că poate, iată că Hărdău se întoarce şi, după ce şi-a lăsat demisia în seiful guvernului, ca un sinucigaş care nu mai are ce să piardă, acum devine el însuşi: un dascăl revoltat de ce se întâmplă cu sistemul în care trăieşte de 50 de ani. Hărdău a pornit prin ţară şi se întâlneşte cu comitetele de părinţi cărora le cere să i se alăture în lupta lui cu debandada din şcoli. Ei bine, flerul bătrânului, care a avut el însuşi copii pe băncile şcolii, a nimerit bine. Dacă reuşeşte să-i atragă de partea sa pe părinţii îngrijoraţi de soarta şcolii, nu mai are nevoie nici de colegii democraţi, nici de cei liberali. De acum, bătrânul îşi face numărul pe cont propriu. Dintr-un cadavru politic pentru care sforarii democraţi şi adversarii liberali pregătideră deja coşciugul, s-ar putea să iasă un ministru cum nu am mai avut, unul care să înceapă reforma de jos, de la talpa şcolii şi care să conducă cea mai puternică oaste împotriva guvernanţilor care au distrus şcoala românească – părinţii.