Vedem în fiecare an cum spitalele clujene se degradează, deși la ușile lor se adună tot mai mulți pacienți din toată țara. Într-un sistem normal, numărul pacienților ar da valoare și ar aduce venituri spitalului, dar noi vedem cum saloanele se ruinează, iar clinicile private ale unor medici din sistem se ridică alături, ca oaze de lux și performanță. Diagnostuicul pus de consilierul local Ovidiu Turdean pentru sistemul de sănătate local este dur: sărăcie, incompetență, sistem piramidal. Ce soluții propune și pe cine se sprijină ideile lui ne explică în interviul care urmează.
Etichetă: medici
Incredibil. Pentru pacienţii medicilor din Cărbuneşti, moartea loveşte din nou. Cine să-i oprescă?
Ani de zile au curs rîuri de cerneală privind neregulile de la spitalul Târgu-Cărbuneşti. Au fost pacienţi morţi, anchete ale poliţiei, anchete ale Direcţiei Sanitare, dar medicii de acolo continuă să facă victime ca şi cum nimic nu i-ar putea opri.
Pe directorul spitalului, doctorul Tîrziu, poliţia l-a prins cu ani în urmă cu banii primiţi mită, în gură. Încerca să-i înghită.
Unul dintre chirurgi a cusut rana unui pacient din Bărbăteşti cu ciorap cu tot. După ce s-a infectat rana, omul a mers la Tg-Jiu şi altcineva i-a curăţat rana şi a văzut ce se întîmplase.
Şpaga la medic, un subiect
Toată lumea se simte prost cînd vorbim de şpaga la medic. Să dăm sau să nu dăm?
Păi lucrurile s-au simplificat aşa: dacă-i dai ca răsplată, e treaba ta şi vine cumva ca un gest de politeţe intrat în reflexul românilor.
Dar dacă te condiţionează, medicul e şpăgar.
Medicii pleacă, sistemul corupt rămîne. România, știi ce faci?
Era seară, stăteam de vorbă cu medicul Mircea Bârsan în camera sa „de zi” din spital. Are și un dormitor, undeva mai sus, pentru că acolo locuiește.
E în prag de pensionare, mai mult blazat decît revoltat. N-a luat șpagă niciodată, dar nici nu a dat. Poate așa se explică faptul că Mircea Bîrsan, deși conduce de ani buni Institutul Inimii, n-a reușit să le facă rost de posturi tinerilor săi rezidenți.
Nu le-a putut obține posturi, iar după rezidențiat, mulți dintre ei au rămas cu situații incerte, apoi au plecat. „Le dădeam gărzile, toate, eu nu mai făceam gărzi deloc, pentru ca ei să poată aduna niște bani. La sfîrșit de lună luau cam 500-600 de lei. Cum să poți trăi cu banii ăștia? Au plecat, cei mai mulți în Franța. Păcat de ei, erau bine pregătiți, ar fi trebuit să rămînă”, îmi spunea Mircea Bîrsan cu regret.
Gazetino 