Am văzut un măr ca ăsta la Șinteu, într-o iarnă afurisită. Rămâsese prins sub zăpezi, cu fructele pe el, așa, ca oamenii încremeniți sub lava vulcanului, la Pompei, cu copiii de mână și râsul pe buze.

E frumos, dar îți dă frisoane: zăpada e ca moartea, te poate prinde cu fructele neculese!