Am visat locul acesta. Dar în visul meu, vă spun drept, locul apărea cam banal, semăna mult cu mânăstiri pe care le mai văzusem, de la Rohia la Lainici sau Nicula, niște gospodării mai acătări, cu chilii ca trase la indigo și multe betoane băgate în bisericile din mijlocul ogrăzilor.

Mănăstirile la noi sunt fie bijuterii drăguțe și colorate – ca cele din Moldova, fie coloși de beton – ca cele mai celebre de azi, fie mici cetăți cu rol de apărare, ridicate de comunități din piatra râului care trecea pe acolo.

Dar Mănăstirea Hurezi (cunoscută mai degrabă ca Mănăstirea Horezu) este cu totul altceva.

Citește mai departe!