Govora și mama mea!

Nu stăm departe de Govora. Mă refer la casa părintescă, de la Hurezani, care e la nici o sută de kilometri de ea. Dar n-am ajuns până în vara asta niciodată acolo. Nu știu de ce.

Ba da, știu: Govora era mai mult un mit decât o realitate. Unii o imaginau ca pe ceva imposibil de atins, minunat, un tărâm de basm, ceva de genul Monte Carlo sau Honolulu. Când o tanti mergea să dea drumul la capră și o întrebai: Unde te duci, tanti Mărie?, ea îți răspundea zeflemitor: La Govora! Așadar, Govora asta era un fel de maxim imaginat de țăranii Olteniei, mergeau desculți prin țărâna satului și ziceau în râs: Mă duc la Govora!

Citește mai departe!

Suferințe insuportabile. Cinci lucruri de care ar trebui să te ferească Dumnezeu

Ieri, în Anglia, pe cîmpurile din Worcestershire, poliția a găsit șase copii români. Cinci fetițe și un băiețel munceau la cîmp, la cîteva grade minus. Prost îmbrăcați, adunau ceapa, alături de alți 50 de zilieri și de părinții lor români. Copiii au fost luați de autorități și duși în centrele de plasament. Nu știm ce fel de părinți au copiii, dar știm că nimic nu e mai rău decît să ajungi să-ți pierzi copilul. Să nu-l poți hrăni, să nu-l poți acoperi de frig, să nu-i poți da pentru că nu ai. Și să nu-l mai ai.

O mamă din Cluj a fost reținută de DIICOT pentru că Citește în continuare „Suferințe insuportabile. Cinci lucruri de care ar trebui să te ferească Dumnezeu”