La Cluj se deschide un Tîrg de Crăciun, unul mai special. E un tîrg cu obiecte confecționate de copiii cu nevoi speciale. Își vînd lucrurile făcute de mînuțele lor, ca să aibă bani de sărbători.
Clubul Rotaract Cluj-Napoca împreună cu Iulius Mall Cluj vă invită să participați la tîrgul de cadouri intitulat „Copiii, ajutoarele lui Moș Crăciun” organizat cu prilejul sărbătorilor de iarnă.
Tîrgul își propune Citește în continuare „România lor (III). Copiii pescari”
Sîmbătă, a fost tîrg la mall, la Cluj. Nenea Ernest, cel care ne dă de fiecare dată alune caramelizate pîrporite pe vîrtelniță într-un cărucior pictat, este organizatorul bîlciomallului. E mișto, pe cuvîntul meu de om. Vin acolo, cu sutele, samsarii de vechituri (să nu se supere, că ei le zic antichități!). Unele sînt aduse din Suceava, Baia Mare, Iași, Brașov sau Tîrgu Mureș. Vin și ungurii de lîngă graniță. Vînd icoane cu Maica Domnului bălaie, de la catolici, lampadare de porțelan și tabachere de piele. Vînd și pe mama și pe tata. În tablouri de salon, cu monoclu și pălărie.
Maldăre de obiecte grămădite pe mese și pe sub mese. Ziare din timpul celui de-al doilea război mondial, o pendulă, ceainice și candelabre, farfurii și lingurițe, solnițe și oglinjoare, sticluțe de parfum și perii de argint. Tot ce-a rămas după hoardele de trăitori, generații de generații care lasă în urmă scame de amintire. Tunica generalului, portofelul lui cu cheiță, pălăria. La piciorul mesei, o caschetă de soldat neamț. Un făraș de alamă și o măturică de păr. Sluga uitucă le-a pierdut prin bîlci, la mare înghesuială.
Citește în continuare „Cum am cumpărat o femeie de la iarmarocul de mall. Sub ochii lui Fătuloiu”
Batrinii din orasul lui Boc circula gratis cu autobuzul si merg seara de seara, in „pelerinaj” la mall. Au descoperit aceasta noua metoda de evadare din singuratate si de intrare intr-o noua iluzie. Nu cumpara nimic, rareori intra in magazine, dar stau pe canapele, se intilnesc cu alti pensionari la o poveste si se incalzesc. Se plimba pe sub boltele de plexiglas, pe linga reclamele marilor firme. Singuri sau cu alt batrin de mina, petrec citeva ceasuri sub palmierii stranii, nici ei la locul lor, si fara sa clipeasca se incalzesc la lumina unui loc de noi inventat.
Ninusca e din Aschileul Mic, are 83 de ani, ochii albastri si o parere formata despre mall-uri. Imbracata toata in negru merge usor aplecata, atenta, pe gresia ca gheata ce acopera citeva hectare de mall, in capatul dinspre Sud-Est al orasului. „Or facut si ai nosti, pe timpuri, biserici, dar aiastea sint mai mari. Nu stiu chiar bine cum le zice, magazine, magazine, da… aveam si noi la Aschileu mai demult coperative cu de toate. Cu piine, rachiu, chibrite, petrol… astea sint ceva modern. Mie imi place sa le vizitez. Cind ma duc vara la sat, acasa la rude, le-oi povesti cum e pe aici”, spune Ninusca din Aschileul Mic, care acum locuieste la Cluj, la copii.
E o batrina frumoasa, isi aminteste cum se faceau serbarile la sat, cind venea Craciunul, mai An Nou, vara dupa secere… Cel care termina primul primea cununa si-i cintau lautarii. Se intilneau la biserica, mai stateau oleaca la povesti. Sau la sezatori, iarna. Dar de ce o intreb toate astea? Pe batrina Ninusca o tulbura amintirile. Ii plac vitrinele, ii plac fintinile, ii place ca sunt „canapeiuri” pe care sa stai cind ostenesti.
A fost profesoara de istorie, vine aproape in fiecare seara la mall, uneori pe la amiaz cu prietenele. Cind isi pot permite merg la un piure de castane, la etaj, cind nu, se plimba, povestesc, schimba pareri si se odihnesc pe canapele.
„E o placere sa stai si sa privesti, e aerisit, e multa lumina. Nu avem bani sa ne cumparam ceva din magazinele astea. Nu sint pentru noi. O curea barbateasca, ati vazut, este peste o suta de lei! Si nici nu sint bune. Pe vremea mea o pereche de cizme erau din piele, te tineau zece ani. La fel un palton, din stofa buna! Acum sint facute sa le arunci, de, societatea de consum! Dar nu cu cumparaturile avem noi treaba. Ne place pur si simplu sa ne plimbam pe aici. E cald, placut si vezi oameni. Pensionarii nu-si permit sa cumpere ci sa priveasca. Vitrinele, aranjamentele, muzica… Altadata mergeam la terasa «Boema» pe Iuliu Maniu, sau la cofetarie, in centru, la Teatru sau la Opera. Acum nu ne mai permitem, stiti, biletul e scump. La fel si masa la restaurant. Dar aici venim des, de cind s-a deschis, ne facem plimbarea, cum ar veni. In plus, poate ca ne amagim, dar e un aer de metropola occidentala, nu de provincie. Noi nu ne permitem sa calatorim. Asta pentru noi e un fel de calatorie, si e gratis”, explica doamna Minerva, fosta profesoara, cum a ajuns sa-si petreaca zilele la mall. Uneori vine cu sotul, un barbat care mai profeseaza in invatamint, la particular.
Articolul integral, pe HotNews.ro
Gazetino 