Mai alegeți-l și pe Iisus, nu doar pe Barabas, ce naiba!

România a devenit țara în care artiștii se sinucid, iar „parașutele” prosperă. Mălina Olinescu, Madălina Manole, Roxana Briban… au alunecat mai întîi în uitare și apoi în gol. Poate că singurătatea lor a fost de mai multe feluri, dar dacă publicul umplea o parte din ea, poate că femeile acestea s-ar fi ridicat din nou. Fiecare dintre ele au bătut pe la ușile televiziunilor, caselor de discuri, teatrelor. Nu li s-a răspuns. Noi nu avem nicio vină?

Vorbim de o nouă generație, așteptată, în politică, în medicină, în educație, în afaceri. De ce nu vorbim și de o generație așteptată de artiști? Cine sînt ei, cine pot fi ei? Ei bine, ca și în poltică, cei buni nu mai apar, sau n-au apărut încă. Răzbat pe la concursurile tv, în revistele de artă avangardistă sau îi scoate Tatulici de prin te miri ce colțuri ale uitării. Dar o generație așteptată trebuie promovată, ajutată să se impună. Iar acest lucru nu se întîmplă.

Citește mai departe!

Ipocrizia de lîngă vedetă. Despre moartea sentimentelor

De cativa ani incoace vedem cum mor rand pe rand victimile unor vieti tumultuoase in care vartejul banilor şi alienarea socială ii trag pe oameni in jos, pana la moarte. Michael Jackson, Madalina Manole, Amy Winehouse sau, cu mult in urma, Marilyn Monroe. Banii, celebritatea si vulnerabiliatetea vedetelor, iata un cocktail care le pune, de multe ori, la pamant.

Dar nu despre ei cred ca trebuie sa aflăm ceva in acest context, ci despre noi. Fiecare eveniment tragic in care victimile sunt vedete are in el o doza de ipocrizie revoltatoare. Ne ofera ocazia sa vedem cat de aberant se comporta omul modern fata de semenii lui si cat de mult ni s-au deformat sentimentele si ne-am mutilat umanitatea.

Citeşte mai departe!

Unde ne sunt psihologii? Ei există, dar publicul nu-i caută!

Fără să fiu specialistă în studii de piață, pot spune la o primă observație că rareori mi-a fost dat să văd o disproporție atît de mare între ofertă și cerere de asistență psihologică. Și aceasta, în condițiile în care ni se sinucid vedete căzute în uitare, în preajma școlilor au loc crime înfiorătoare, iar statisticile arată că depresia mușcă tot mai mult din noi.

Criza a pus la grea încercare echilibrul omului modern. Tinerii își găsesc tot mai greu drumul, iar bătrînilor le e mai frică de foame decît de moarte.

În același timp, facultățile scot anual sute de studenți pregătiți în științele psihologiei. Unde se fracturează relația dintre cerere și ofertă?

Un psiholog român din Citește în continuare „Unde ne sunt psihologii? Ei există, dar publicul nu-i caută!”

Psihologii intră în scena. Daniel David crede că statul are nevoie de psiholog

Moartea cunoscutei artiste Mădălina Manole a adus în atenţia publică o problemă serioasă de politici de sănătate, care afectează capacitatea statului român de a oferi servicii de sănătate mintală adecvate propriilor cetăţeni. Cred că, până la cazul Mădălina Manole, am mai avut, din păcate, mulţi şi multe “Mădălini/Mădăline” care au rămas însă în anonimat. Notorietatea Mădălinei Manole poate oferi o oportunitate de a gândi critic şi reflexiv asupra modului în care abordăm şi înţelegem sănătatea mintală în ţară, pentru ca, pe viitor, astfel de cazuri să fie tot mai puţine. Aşadar, să procedăm pas cu pas la această analiză succintă.

Cum e privită sănătatea şi cum sunt organizate serviciile de sănătate mintală în ţările dezvoltate?
• Sănătatea este conceptualizată ca o stare de bine fizic, psihic şi social (aceasta este definiţia dată de Organizaţia Mondială a Sănătăţii). Aşadar, profesiile care sunt recunoscute ca făcând parte din sfera serviciilor de sănătate (“health professions”) şi care pot accesa sistemul în beneficiul pacienţilor, sunt cele medicale şi psihologice (psiho-sociale). Împreună ele definesc sistemul de sănătate modern, gândit pe un model bio-psiho-social.

• Ce implicaţii are această organizare? Citește în continuare „Psihologii intră în scena. Daniel David crede că statul are nevoie de psiholog”