M-am întîlnit cu ei pe dealurile bătute de vânt ale Transilvaniei.

Și ei și noi, umblăm prin lume cu picioarele, cu gândul sau cu inima, ca niște aventurieri ai vieții. Țiganii din noi vor și ei să doarmă sub cerul liber, să cânte, să coacă pâine pe pămînt și să bată fierul muiat în foc. Să trăiești și să pleci mai departe, să lași urme în cenușă și inimile frânte.
Un cîine uitat prin alte ogrăzi și un bănuț căzut din păr. Urme ale trecerii tale, iar mersul e mers mai departe.
Citește în continuare „Țiganul din noi are dreptate. Și de-ar fi să mori!” →