Etichetă: legea educatiei

Un articol enervant. O săptămînă agitată și o concluzie surpriză

UDMR nu este „partidul” agreat de români. Îi tolerăm dar nu-i înghițim, cam așa s-ar traduce atitudinea majorității față de această minoritate politică. (În privința populației, lucrurile stau altfel, românii și ungurii se înțeleg, mult mai mult decît în combinație cu politicienii.)

La capătul acestei săptămîni agitate politic am avut o revelație, ca să zic așa. Mă uitam la Marko Bela, înțelegînd interesul politic al declarațiilor lui, dar nu puteam să nu remarc faptul că la capătul demersului lor, fir-ar să fie, e un scop bun pentru România. Să nu dați cu pietre! Stați să vă explic.

Nu sînt naivă. Am fost în secuime pentru studii sociologice cu colegii de la Universitate, am fost apoi ca jurnalist de nenumărate ori să fac documentare, articole. Știu că maghiarii de rînd sînt înrăiți de politicieni, că cer ce nici ei nu știu la ce le folosește, că se răzbună pe români refuzăndu-le și un pahar cu apă, dar, nu au ca populație, scoțînd din ecuație interesele politice, scopuri dăunătoare majorității.

Citește în continuare „Un articol enervant. O săptămînă agitată și o concluzie surpriză” →

Din majoritatea concepută in vitro a ieșit o hărmălaie debilă

Majoritatea artificială creată să susțină guvernul Boc a intrat în comă. S-a văzut la legile dificile de pînă acum, inclusiv la moțiune, cînd conducerile partidelor din Coaliție au recurs la un act reprobabil. I-au țintuit în scaune, cu ordin să nu se apropie de urne. Cu alte cuvinte, guvernul are o majoritate forțată. Iar motivul principal pentru care mai stă încă în picioare acestă construcție șubredă este prezența la guvernare, dependența față de resursele puterii, de orice fel ar fi ele. Teama pierderii puterii executive este singura care-i mai ține uniți pe parlamentarii din coaliția PDL – UNPR – UDMR. Într-o societate normală, coalițiile se nasc în jurul unor proiecte cunoscute publicului și acceptate de societate. La noi, singurul proiect neasumat de nimeni dar evident este accesul la resurse.

Chiar proiectul reformării educației aparține mai curînd unui grup mai mult sau mai puțin informal, de experți (vezi Comisia Prezidențială pe Educație), decît unor structuri politice. De aici și caracterul lui antisistem, dar și reacțiile de respingere din partea politicienilor.

Pînă acum, disfuncționalitățile actualei majorități au fost atent camuflate de putere. Și este ușor de înțeles de ce, dacă opoziția îi găsește veriga slabă, o poate rupe. Așa că s-a recurs la manevre de tot felul ca să se ascundă adevărul crud: Citește în continuare „Din majoritatea concepută in vitro a ieșit o hărmălaie debilă” →

Americanul John și sentimentul zădărniciei. Sau de ce a pierdut Boc bătălia pe Educație

Americanul John nu este un personaj inventat. El chiar a fost la Cluj, înainte și după ce Emil Boc a cîștigat alegerile pentru Primăria Cluj. Am scris atunci despre el și proiectele lui, dar n-am spus încă de ce a plecat John înapoi în America. M-am hotărît să vă relatez acum povestea lui pentru că are sens.

A venit din Statele Unite trimis de o fundație creștină, cu o misiune clară. Să-i ajute pe copiii orfani. John s-a dus la Școala de la Jucu, unde sînt internați orfanii cu dizabilități. Copii abandonați de părinți pentru că erau o povară prea grea pentru ei. De parcă și așa nu le-ar fi fost destul de greu, au rămas și fără părinți.

John a decis să investească banii fundației într-un centru social unde acei orfani nenorociți să poată merge după ce termină școala și trebuie să părăsească căminul de stat, adică, după 18 ani. De obicei se rătăceau pe străzi, cerșind sau se sinucideau. Unul dintre ei s-a spînzurat în timp ce Citește în continuare „Americanul John și sentimentul zădărniciei. Sau de ce a pierdut Boc bătălia pe Educație” →

„Citește și dă mai departe”. Comunicate

N-aș vrea să insist prea mult pe acest subiect, dar mă uimește lipsa de corectitudine în atitudinile publice, mai ales cînd ea vine de la foruri pompoase care trăiesc și se reproduc în mod vicios pe spinarea studenților inocenți. Așadar, reproduc aici un text dintr-o petiție a studenților clujeni trimisă astăzi către presă, în care este atacat proiectul Legii Educației. Dar și articolele de lege care demonstrează că nu e așa cum spun ei.

De ce?

Citește în continuare „„Citește și dă mai departe”. Comunicate” →

E-Reforma. Lupta pentru Legea Educației s-a mutat pe bloguri. Și de ce trusturile media au ignorat-o

Se pare ca partizanii legii educației, așa cum este ea asumată de Guvern și care ar aduce schimbări fundamentale în sistemul de învățămînt, s-au mutat pe bloguri. De ce?

În primul rînd pentru că mai toate instituțiile de presă sînt angajate într-o bătălie acerbă cu administrația Boc și cu Traian Băsescu. Televiziunile, ziarele critică de cele mai multe ori întemeiat, politica incoerentă și ineficientă a guvernului. Acesta este contextul în care apare Legea Educației.

Prin urmare, să susțină Legea Educației, cu oricîte schimbări benefice ar aduce ea, ar crea o breșă, ca în cazul știrii că un om rău a făcut un lucru bun.

Știrea incredibilă ar fi că guvernul cel mai slab e pe cale să facă reforma cea mai tare. Citește în continuare „E-Reforma. Lupta pentru Legea Educației s-a mutat pe bloguri. Și de ce trusturile media au ignorat-o” →

Marga își desființează școala. Emil Boc, Cătălin Baba, Mircea Miclea, Vasile Dâncu

Confruntarea pe Legea Educației capătă dimensiuni grotești. Maestrul premierului Boc, Andrei Marga îl face pe Boc „nazist” şi „student mediocru”: cum să dea o lege a educației un student mediocru, se întreabă acum Andrei Marga?

Uitînd că acest lucru a fost posibil chiar cu concursul său, rectorul Marga comite încă o greșeală gravă. Invocă mediocritatea studentului Boc, care ar conduce la o proastă lege a educației, făcînd o eroare de argumentație impardonabilă pentru un profesor de logică.

Istorie

Școala de la Cluj, condusă de Andrei Marga a însemnat mult mai mult decît o facultate de filosofie și cîteva cursuri de logică. Ea a fost și o școală a vieții, din care fiecare a luat ce a putut.

Citește în continuare „Marga își desființează școala. Emil Boc, Cătălin Baba, Mircea Miclea, Vasile Dâncu” →

Copil al străzii, ajuns în Parlament. Mănîncă bătaie?

Motto:

În anii 90 România avea un brand. Era cunoscută în lume ca țara copiilor străzii. A orfelinatelor mizere. A mamelor fără suflet, în stare să-și arunce pruncii la ghena de gunoi. Copiii din canalele Bucureștilor ajunseseră emblema României. Poze și filme cu ei au făcut ocolul Pămîntului. Părinți de ghenă.

Situația, 20 de ani mai tîrziu

Supărați pentru reducerea salariilor, profesorii din România nu mai vor să audă de guverne, legi, asumări. Dacă pînă acum au opus rezistență la reformă din scepticism și inerție, acum o fac din ură. Dascălii nu mai vor să audă de schimbări, de noi reguli ale jocului, de putere. Și sînt ușor de înțeles.

Citește în continuare „Copil al străzii, ajuns în Parlament. Mănîncă bătaie?” →