Dacă tatăl tău a murit azi, primăria orășelului în care trăia îl trece pe listă. La sfîrșitul zilei se adună morții, șase la număr. Primăria face inventarul și-i chemamă pe notari. Sînt trei în tot orașul. Dă doi de fiecare, îi repartizează judicios. A doua zi, notarii încep să redacteze actele. Nu apuci să-ți ștergi lacrimile bine, florile sînt încă vii pe mormînt cînd în cutia poștală gasești o citație. Pardon, o găsesc vecinii. Se sperie săracii, doamne, ce necaz, ce proces a mai căzut pe capul bietei familii îndoliate. Te sperii puțin și tu, om simplu și neumblat la judecăți. A doua zi, te duci la notar. Era o citatie pentru succesiune. Primăria îți cere să faci succesiunea mortului, acum. Nu mai e timp. Nu după 6 luni, cum spune legea, că nu mai e timp de așteptat. Nu sînt bani la buget. Te costă 1000 de lei.

Cetățeanul se codește. E sleit de puteri, necăjit, a cheltuit cu înmormîntarea, nu are grija succesiunii, nu a trecut nici o lună… Citește în continuare „Guvernul lui Kafka. Numără cadavrele umane și le taxează. Numără cadavrele economiei și le taxează. Reportaj” →