Italia și o călătorie ca o prietenie

https://www.youtube.com/watch?v=HTZTTNWqGmI

Un prieten mi-a trimis câteva filmulețe care să mă convingă că Italia merită văzută, până la ultima piatră. Că merită să mergem s-o cutreierăm, oraș cu oraș.

Îi dau dreptate.

Italia mi se pare, toată, un templu ridicat măiestriei, toată țara e o mare operă de artă. Dacă New Yorkul impresionează prin forță și tehnică, Italia este impresionantă prin geniala ei civilizație, crescută organic din illo tempore.
Ea îl arată pe om în deplinătatea geniului său creator.

E chintesența civilizației umane.

De pe vulcanul Etna. Fără să știu ce urmează

Lumea văzută de pe EtnaAzi dimineață m-am trezit cu miros de cenușă și zgură pe buze. O senzație vie, că sînt din nou, de data aceasta înțelegînd și mai bine de ce, pe muntele Etna.

Acolo am înțeles ce înseamnă să trăiești fiecare zi ca și cum ar fi ultima.

Cu ochii pe mormanul de zgură din care se ițesc fire de iarbă, reașezi frumos și senin prioritățile. Asprimea și urîțenia locului ar fi putut să mă sperie, dar o căldură inexplicabilă mi-a muiat sufletul și am înțeles cît de puțin contează ce am lăsat jos.

Etna este o provocare. Acolo moartea are 2500 de metri altitudine și se întinde cît vezi cu ochii. Are un fuior roșu, de vietate în miezul trupului mort și te așteaptă să vezi cu ochii tăi cît de mărunt ești. Și cît de mare, dacă poți coborî de pe Etna și să o iei de la capăt, luni dimineața. Eu nu știu dacă pot.