Privind înapoi cu ipocrizie. Roșia Montană și insula Ada Kaleh

„Vezi cu ochii minții o lume dispărută. Ascultă un reportaj-eveniment despre Roșia Montană, o localitate din Munții Apuseni, desființată pentru exploatarea aurului, în 2012, pe vremea lui Traian Băsescu”. Așa ar putea suna un reportaj din viitor, asemănător celui despre Insula Ada Kaleh difuzat de Radio România și promovat de presa de astăzi.

Reportajul despre insula dispărută în 1970, pentru ca regimul Ceaușescu să poată construi Hidrocentrala de pe Dunăre, este realizat cu oarecare duioșie, cu puneri în scenă copilăroase și cu alintări ale autoarei care nu ating miezul problematic al dramei care s-a petrecut acolo.

Citește mai departe!

Sebastian Lăzăroiu, avem bogății, dar am vrea să avem și inteligenți. Mult mai inteligenți!

Sebastian Lăzăroiu s-a alăturat unei suite de declarații pro-exploatare la Roșia Montană făcute de actuala putere în ultimele zile. Nu pentru că ar fi un expert în domeniu, dar a simțit nevoia să clarifice în stilul său cinic lucrurile și-n felul acesta, să-i dea președintelui și guvernului o mână de ajutor în demararea proiectului. În pregătirea opiniei publice pentru eveniment.

„Avem bogății, dar avem și foarte mulți ipocriți în România care spun să stăm acolo pe bogățiile alea, să nu distrugem mediul, că știu ei sigur că asta vom face. Așa putem proceda și cu petrolul – de ce să mai extragem petrol sau gaze? Peste tot ai un impact asupra mediului, important este să minimalizezi acel impact”, a afirmat Lazaroiu, potrivit Agerpres.

Mărturisesc, fără ipocrizie, că l-am considerat mult mai inteligent decât se dovedește în acest caz și cred că asta nu îi este permis.

Citește mai departe!

Balul Operei. Cronica unei ipocrizii anunțate

UPDATE: În această mare de ipocrizie, să notăm totuși gestul violonistului Alexandru Tomescu care, înainte de a-și începe recitalul, a ținut să se delimiteze de unul dintre sponsorii manifestării, Roșia Montană Gold Corporation. Iar în semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze Roșia Montană, atît el, cat si colegul său Toma Popovici – au decis să doneze în întregime onorariul lor Asociatiei Salvati Rosia Montana. O dovadă tonică a faptului că n-au dispărut încă toate conștiințele din România.


Mă străduiesc să înțeleg ce are Balul Operei, ca manifestare mondenă de provincie, cu Opera în sine și nu reușesc. Văd cum tot felul de personaje, unele dubioase, altele doar figuri de carton ale capitalismului de grotă, se perindă pe un fel de covor roșu, într-o lume a imitației pînă în cele mai mici amănunte.

Sînt premiate personalitățile orașului, este prezent primarul, prefectul, oamenii politici cu soțiile. Un moment în care oamenii mari ai micului oraș, după ce și-au făcut averi ca-n junglă, vor să-și procure și onorabilitate. Se găsesc și cei care să le-o dea. Pe cîntec de vioară.

Printre ei poate că sînt și oameni serioși, dar probabil prea obosiți să discearnă între obligativitatea civică și ridicolul situației. Citește în continuare „Balul Operei. Cronica unei ipocrizii anunțate”