Cînd am ajuns la înmormîntare, coroana noastră a fost a 72-a, că le numărase un șofer aflat pe acolo, în staționare. Fiecare intram cu coroana, o așezam lîngă zidul capelei, apoi ne căutam rudele pentru a le îmbrățișa. Unchiului meu probabil că i-ar fi plăcut să ne vadă pe toți, să ne vadă așa, toată familia adunată la un loc. Și pe colegi, și pe prieteni. La coroane nici nu s-ar fi uitat, era un bărbat sobru, director de școală.

Citește mai departe!