Depresie post-Nokia. Concluzii la rece

Vă mai amintiți festivismul smintit cu care a fost întâmpinată vestea mutării fabricii Nokia de la Bochum (Germania) la Jucu? Pe când sindicatele germane blestemau târgul făcut cu constructorul de telefoane, care părăsea în grabă țara – simțind apropierea recesiunii economice – și asta după ce beneficiase de subvenții de stat substanțiale, la Cluj dar și la București, presa cânta imnul victoriei atragerii unui investitor transnațional. La Cluj se pregăteau să curgă râuri de lapte și miere odată cu implementarea „investiției secolului” pe malul Someșului. Citește în continuare „Depresie post-Nokia. Concluzii la rece”

Apropo de proiectul de țară: oportunități și amenințări în sectorul energetic

Europa se aşteaptă ca noi să asigurăm securitatea aprovizionării cu energie în regiune, se bazează pe noi. Nu avem ce să căutăm pe pieţele din Germania sau Italia. Noi încă ne gândim ce-ar fi dacă. Pierdem luni de zile discutând despre închiderea unităţilor termo poluante, dar timpul nu ne aşteaptă”, spune Mihai David, directorul general al Hidroelectrica.

Ar fi trebuit să ne gîndim ca poziția noastră între Orient și Occident ar fi putut fi exploatată în folosul nostru, strategic, nu doar ca un tampon sau pion în confruntarea dintre Est și Vest.

Aceasta ar fi o oportunitate pentru România, însă David relevă și o amenințare: „Nu ne-am gândit niciodată la cei care vor plăti ce vrem noi să facem [modernizarea unităților energetice pentru a deveni nepoluante și promovarea energiilor regenerabile – nota mea], pentru că aceste costuri se vor duce în facturi. I-am întrebat pe români dacă vor să facă asta? Oare nu cumva costurile produselor noastre vor fi mai mari decât ale Chinei prin integrarea energiilor regenerabile?

Articolul integral poate fi citit aici.