Etichetă: invatamant

De ce avem multe doctorate și puțin progres

De ce avem multe doctorate și puțin progres

„România are, dintre toate ţările Europei, cel mai mare număr de doctori la milionul de locuitori”, atrăgea atenția Solomon Marcus. Statisticile confirmă acest lucru. Dacă media în Europa este de 200 de doctorate la milionul de locuitori, România are 251 de doctorate, plasându-se peste Franța sau Marea Britanie. În același timp, țara noastră se situează în coada clasamentului privind indicatorul de inovare, iar nivelul de dezvoltare și progres al societății este mult sub nivelul celorlalte țări.

Atunci, cum se explică faptul că suntem în topul clasamentului ca număr de titluri academice și în coada statisticilor privind nivelul de dezvoltare? Ce anume a făcut să explodeze „industria de doctorate” și cum s-a ajuns la un nivel aproape generalizat de precaritate și plagiat în rândul producției intelectuale, cea care ar trebui să tragă după ea națiunea, să aducă plus de cunoaștere și progres? Cum de nu s-au produs soluții la problemele atât de numeroase ale societății românești dacă fabricile de intelectuali produceau atât de multă cultură, în sensul larg al termenului? Cum de nu s-a creat o piață a cererii și ofertei de idei dacă nevoile sunt uriașe și producția intelectuală la fel?

Dincolo de aprecierile generalizante și caracteriale care țin de mentalități și comportamente naționale, fenomenul are cauze concrete, care țin de strategii și practici curente din universități și societate.

Cu alte cuvinte, cohorta de doctori în științe, mai mare decât în orice altă țară europeană, n-a apărut din senin și nici multele teze plagiate sau slabe n-au apărut fără niște cauze reale despre care aproape nimeni nu vorbește. Degeaba țipăm în spațiul public că am prins încă un plagiator dacă nu mergem la fundamentul greșelilor de gestionare a fenomenului. Iar întreținerea fenomenului și continuarea minciunii scade și puțina încredere în intelectualitate, în producția de știință a națiunii, ceea ce face și mai imposibil de atât, apariția unei piețe a ideilor și contribuția la progresul societății. Cine i-ar comanda studii și cercetări, analize și soluții unei universități dovedită că a acordat titluri de doctori pentru lucrări plagiate și lucrări slabe? Ce încredere mai are societatea în expertiza și onestitatea mediului academic? Citește în continuare „De ce avem multe doctorate și puțin progres” →

Bacalaureatul adevărului şi profesorii minciunii. Episodul 2

44% promovabilitate la Bac. Şi anul acesta vedem cît de slabi sînt elevii noştri.

Oficialii din Învăţămînt şi sindicaliştii greşesc grav cînd dau explicaţii pentru acest fenomen care ţin de elemene exterioare şcolii. Nu putem spune că nu au si ele o influenţă, dar să nu-ţi recunoşti lipsurile proprii este o greşeală gravă, care arată ea însăşi de ce nu avem o educaţie performantă: pentru că nu sîntem responsabili şi căutăm totdeauna vinovaţi în afara noastră. Asta este educaţia pe care şefii învăţămîntului o oferă elevilor la televizor.

Citește mai departe?

Băsescu a schimbat „discursul aurului” la Washington. Vezi cum

Se pare că președintele României încearcă să renunțe la argumentația primitivă legată de necesitatea exploatării aurului de la Roșia Montană. (Vă amintiți, șeful statului spunea, acum o lună, că trebuie să scoatem aur ca să-l băgăm în pivnițele BNR, pentru securitatea statului.) După ce a trecut Oceanul, Traian Băsescu și-a nuanțat stîngaci discursul, spunînd că aurul stă în locurile de muncă și veniturile pentru sănătate și învățămînt. În plus, într-un interviu acordat AFP, le-a recomandat celor de la RMGC să ofere mai multe informații publicului.

Potrivit ziarului Adevărul,

Şeful statului român a mai spus la Washington ca „aurul unei ţări este că dacă reușește să creeze locuri de muncă care să asigure funcţionarea sectorului de sănătate, de învăţământ”.

Citește mai mult!

PDL a părăsit puntea. Prea devreme!

Partidul lui Traian Băsescu pare a nu mai avea nimic din vîna politică a liderului lui, nu se mai culege de pe jos şi nu se mai uită la busolă. Ca şobolanii, au mirosit catastrofa şi au părăsit corabia. Într-un fel, e şi asta o „busolă!”. Nu fug pentru că sînt realişti, să fim serioşi, sînt doar oportunişti!

Cîtă vreme au putut face afaceri, cei din jurul lui Blaga s-au simţit bine la putere, cînd au fost îndepărtaţi de la butoane, n-au mai schiţat nici un sunet politic.

Citeşte mai departe!