Azi dimineaţă am simţit prima adiere de vînt de toamnă. Cred că ştiţi cum e, dulce-amar. Un soare sticlos, mai mult lumină albă decît căldură. Vine. Asta e!

Între timp, la noi la ţară, criza continuă. Veştile de la Bucureşti sună ca naiba, parcă s-au tîmpit de tot oamenii ăia.

Instituţii ale statului care se străduiesc să fenteze legea, premieri care îndeamnă la abuz, preşedinţi care scot spume în sălile palatului mult visat.

Citesc ştirile zilei şi mă simt ca în America de Sud, într-o după-amiază sordidă din romanele lui Marquez.

Sînt şi cîteva lucruri bune care ies din lupta asta crîncenă între cele două tabere:

Ei, ce-ar putea să fie bine în toată povestea asta?