Mai are un pic şi împlineşte 130 de ani. Dacă rezistă. Este cea mai veche revistă de cultură din Cluj, fondată de Ioan Slavici pentru scriitorii români la 1884, era destinată tinerelor talente de la noi şi promovării lor. A rezistat şi-n timpul comunismului, a apărut cu regularitate ca o bătrână doamnă la biserică, fără să uite niciodată ce are de făcut, care este misiunea ei: să ţină trează credinţa în cuvânt. Acum vin ştiri bizare despre ea.

Poveştile de dincolo de uşile revistei par de domeniul absurdului, ceva între ridicol şi grotesc.

Condusă de câteva luni de un nou redactor-şef-director (care îşi spune de fapt, manager!), Mircea Arman, revista lui Slavici trăieşte agonia ultimelor zile de revistă în toate minţile. Redactorii sunt ţinuţi la programul de 8 ore obligatorii, ies la evenimente numai cu bilete de voie, sunt chemaţi la comisia de disciplină pe rând şi muştruluiţi zdravăn dacă întârzie la „fabrică”.

Lumea culturală freamătă, protestează, semnează petiţii dar nimic nu se schimbă. Doar numele redactorului chemat la „Disciplină”, în fiecare săptămână altul!

Vezi cum arată o redacţie înnebunită de un om şi o revistă care moare sub ochii noştri!