O poveste de iubire. Jules Verne și Luiza din Carpați


Iubirea – singurul etalon cu care trebuie măsurat totul. Fără iubire, lumea ar fi un mecanism lipsit de gândire, soarele – bun doar să coacă dovlecii, florile – hrană pentru măgari, izvoarele – apă de spălat.
Avetik Isahakyan

Cobori de la Haţeg spre munţi, spre Sarmizegetusa. Cu tine spre gura muntelui vine şi iarna cu câlţii de zăpadă zburliţi peste copaci. Te apropii de ape şi, în ochiul de stâncă, se ridica brusc un castel sur şi pustiu, mâncat de timp: Castelul din Carpaţi.

Aici s-a petrecut una dintre cele mai stranii şi mai frumoase poveşti de dragoste, dintre celebrul scriitor Jules Verne şi ardeleanca Luiza Teutsch. Trăită la umbra munţilor Retezat sau aievea, iubirea lor a dat naştere unei cărţi care a adus faima Transilvaniei, dar a schimbat şi destinul unui om celebru. Luiza şi-a luat lumea în cap la 17 ani. A străbătut lumea iar paşii destinului au dus-o spre povestea vieţii ei. L-a cunoscut pe Jules Verne, care era pe atunci un scriitor matur, avea câteva zeci de romane publicate, era celebru, înstărit, avea o bună reputaţie şi o soţie franţuzoaică.
Citește în continuare „O poveste de iubire. Jules Verne și Luiza din Carpați”

Mierlele au căzut peste oraș. Nici ele nu s-au adaptat

De cînd nu ați mai auzit o mierlă cîntînd? Aveam una, la casa veche, în centrul orașului. Cînta de pe acoperișul casei lui tanti Luiza. În fiecare dimineață mă trezeam în trilurile ei. Apoi a dispărut și s-a lăsat tăcerea. N-am mai închis fereastra dinspre curte, niciodată. Doar-doar o veni. Ea nu a mai venit, iar noi am plecat de acolo.
Citește în continuare „Mierlele au căzut peste oraș. Nici ele nu s-au adaptat”