Marga își desființează școala. Emil Boc, Cătălin Baba, Mircea Miclea, Vasile Dâncu

Confruntarea pe Legea Educației capătă dimensiuni grotești. Maestrul premierului Boc, Andrei Marga îl face pe Boc „nazist” şi „student mediocru”: cum să dea o lege a educației un student mediocru, se întreabă acum Andrei Marga?

Uitînd că acest lucru a fost posibil chiar cu concursul său, rectorul Marga comite încă o greșeală gravă. Invocă mediocritatea studentului Boc, care ar conduce la o proastă lege a educației, făcînd o eroare de argumentație impardonabilă pentru un profesor de logică.

Istorie

Școala de la Cluj, condusă de Andrei Marga a însemnat mult mai mult decît o facultate de filosofie și cîteva cursuri de logică. Ea a fost și o școală a vieții, din care fiecare a luat ce a putut.

Citește în continuare „Marga își desființează școala. Emil Boc, Cătălin Baba, Mircea Miclea, Vasile Dâncu”

Copil al străzii, ajuns în Parlament. Mănîncă bătaie?

Motto:

În anii 90 România avea un brand. Era cunoscută în lume ca țara copiilor străzii. A orfelinatelor mizere. A mamelor fără suflet, în stare să-și arunce pruncii la ghena de gunoi. Copiii din canalele Bucureștilor ajunseseră emblema României. Poze și filme cu ei au făcut ocolul Pămîntului. Părinți de ghenă.

Situația, 20 de ani mai tîrziu

Supărați pentru reducerea salariilor, profesorii din România nu mai vor să audă de guverne, legi, asumări. Dacă pînă acum au opus rezistență la reformă din scepticism și inerție, acum o fac din ură. Dascălii nu mai vor să audă de schimbări, de noi reguli ale jocului, de putere. Și sînt ușor de înțeles.

Citește în continuare „Copil al străzii, ajuns în Parlament. Mănîncă bătaie?”

Guvernul, capra și Kafka

Guvernul a anunțat ieri cîteva măsuri de bun simț, a căror necesitate era mai mult decît evidentă, de multă vreme. Scoate impozitul minim, după ce chiar el l-a băgat și între timp au murit 100 000 de firme.

Bun, va spune domnul Pogonaru, trebuiau să moară, oricum nu erau în stare sa trăiască, s-a făcut curățenie. Dar nu se putea face „curățenie” dînd o lege prin care intră automat în faliment o firma care merge pe pierdere de trei ani la rînd, de exemplu? Adică, de ce să iei măsuri maxime, pentru efecte minime? Pentru că altfel privită situația, pare o strategie cu țintă mai degrabă psihologică decît una economică. Pregătită pentru toamna fierbinte, cînd se încing mișcările de stradă.

Știți bancul Citește în continuare „Guvernul, capra și Kafka”

Guvernul lui Kafka. Numără cadavrele umane și le taxează. Numără cadavrele economiei și le taxează. Reportaj

Dacă tatăl tău a murit azi, primăria orășelului în care trăia îl trece pe listă. La sfîrșitul zilei se adună morții, șase la număr. Primăria face inventarul și-i chemamă pe notari. Sînt trei în tot orașul. Dă doi de fiecare, îi repartizează judicios. A doua zi, notarii încep să redacteze actele. Nu apuci să-ți ștergi lacrimile bine, florile sînt încă vii pe mormînt cînd în cutia poștală gasești o citație. Pardon, o găsesc vecinii. Se sperie săracii, doamne, ce necaz, ce proces a mai căzut pe capul bietei familii îndoliate. Te sperii puțin și tu, om simplu și neumblat la judecăți. A doua zi, te duci la notar. Era o citatie pentru succesiune. Primăria îți cere să faci succesiunea mortului, acum. Nu mai e timp. Nu după 6 luni, cum spune legea, că nu mai e timp de așteptat. Nu sînt bani la buget. Te costă 1000 de lei.

Cetățeanul se codește. E sleit de puteri, necăjit, a cheltuit cu înmormîntarea, nu are grija succesiunii, nu a trecut nici o lună… Citește în continuare „Guvernul lui Kafka. Numără cadavrele umane și le taxează. Numără cadavrele economiei și le taxează. Reportaj”

Remanierea, un retuș la fotografia de grup. Boc și Băsescu s-au bătut pe fotoshop

Poporul s-a uitat un pic la ei, n-a înțeles mare mare lucru, în schimb a simțit că nu-l privește. S-au extras cu forcepsul cîțiva miniștri, in locul lor au venit niște neica nimeni, nici o speranță. Dacă se schimba întreg guvernul, efectul ar fi fost maxim, iar miza fiind mai mare, poate și selecția ministrilor ar fi fost mai exigentă.

Acum Boc se crede învingător pentru că a rămas acolo. Un motiv în plus să putem spune că nu are miros politic. Emil Boc sapă în fiecare zi groapa PDL și se felicită pentru asta. Totodată, sapă și groapa României. Culmea e că se felicită și pentru asta. Ați văzut un program, niște obiective, soluții ale noii echipe?

Nu! Tot ce s-a întîmplat a fost un mic retuș la fotografia de grup a guvernului, făcut la presiunea lui Traian Băsescu, dar în varianta lui minimală, semn al neputinței acestui partid de a-și vedea măcar propriul interes politic pe termen lung. Nici măcar nu a fost lupta pentru putere în PDL care să conteze. Contextul i-a provocat puțin, dar fără efecte.

A fost un gest minor de meschinărie politică. Atît.

Traian Băsescu și varianta „tehnocrați plus Boc”. Pînă deseară avem răspunsul

Primii care lansează scenarii în legătură cu remanierea guvernamentală sînt chiar politicienii. Într-o variantă pe care am auzit-o astăzi, se pare că Traian Băsescu i-ar fi prezentat lui Emil Boc, conform unor surse apropiate PDL, și o variantă de guvern de tehnocrați, condus tot de Emil Boc.

În componența lui ar intra personaje bine cotate din imediata apropiere a lui Traian Băsescu. Lucian Croitoru, Ionuț Popescu, Mircea Miclea, Alexandra Gătej, Valeriu Steriu. În această variantă, păstrarea lui Boc s-ar justifica simplu: se menține un fel de continuitate, rămîne același om supus față de președinte și păstrează legătura cu partidele care-l susțin.

Aceleași surse spun că Emil Boc nu a respins această variantă, dar colegii săi din guvern au făcut-o. Miniștrii PDL nu se lasă dați atît de ușor la o parte. Poate doar planurile opoziției, anunțate astăzi, ar putea să-i facă să se răzgîndească. Perspectiva ca PSD și PNL să preia puterea în totalitate îi poate determina să accepte pierderea ei în parte. În cîteva ore vom vedea însă, dacă PDL decide să facă doi pași în spate.