Drumul meu spre casă și înapoi este mai mult o excursie, o bogăție de care mă bucur de fiecare dată. La început îmi era greu. Apoi am înțeles că sînt mai bogată așa, că nu trebuie să-mi rup sufletul în două, ci să mă bucur că am două lumi între care mă duc și vin. Și am învățat să le iubesc pe amîndouă.

Duminică am fost la Hurezani, l-am dus pe Vlăduț acasă.

Drumul e plin de lanuri galbene, coapte. De floarea soarelui, de sânziene, de fîn și flori de cîmp.

Mai țineți minte cum miroase un lan de grîu în căldura amiezii?