Are părul strîns sub basma, obrajii roșii de frig și un zîmbet stins, venit din singurătate. Stă la marginea șoselei și așteaptă s-o ia vreo „cursă” spre oraș, să poată duce laptele la doamne. Îl dă cu 2 lei litrul. Îl urcă și-l coboară scările blocurilor, lasă sticlele pe la uși și la sfîrșit de lună ia banii. Cît să ia o pereche de ghete copiilor și încă o basma pentru ea.
Femeia munților nu rîde, are un zîmbet aproape imperceptibil, în colțul buzelor, stingher. Nici nu prea mai vorbește, a cam uitat și despre ce ar putea să zică ceva.
Citește în continuare „Femeia munților și niciun pictorial în Tabu”
