Zilele astea am citit cea mai proastă carte din viața mea. Nici nu știu de ce am insistat s-o termin. Nu-i știu titlul, nu l-am reținut, e un jaf pur și simplu.

Ei, dar și în cea mai proastă carte cu putință, am găsit vreo 20 de pagini despre cel de-al doilea război mondial, mai exact povestea unei poloneze evadate în America, care mi-a confirmat un gînd mai vechi și mi-a relevat o concluzie. Pentru voi poate e o banalitate, dar mie mi se pare foarte important.

Americanii suferă – sau nu suferă pentru că nu-și dau seama, dar sînt marcați și trăiesc în consecință –, de complexul vieții OK, al lipsei de experiențe grave, dramatice, care să fi făcut istorie pentru istorie, dar și pentru ei, personal.

Citește în continuare „Complexul american și noile generații. De la presă la politică și artă” →