Etichetă: Emil Boc

Cînd țara se scufundă cu voluptate în propria ei neputință

Criza economică devine tot mai greu de atacat dacă soldații au obosit. Sînt flămînzi, scîrbiți și fără nădejde. S-au așezat răpuși de disperare în tranșee, unii mai au pus cîte ceva în buzunare, din zilele bune. Mănîncă pe furiș, să nu-i vadă ceilalți, că cer. Niciunul nu spune ca are și fiecare începe să se vaite primul. Nu mai e nimic în ranița nimănui. O tăcere suspectă s-a lăsat peste orașe.

La Cluj, administrația a cerut ca în vitrinele părăsite să se pună postere cu fotografii ale Clujului vechi. Vai, cît de contrariat se uită Clujul nou la hîrtiile gălbejite cu chipul unui oraș incolor, din perioada interbelică, flendurit pe geamuri mute. Unii n-au mai avut puterea sa umble după postere mari, au listat cum au putut, pe foi A4, poze la minut cu străzile de altădată, și le-au lipit. Ia de la Apostu, încă o vitrină, cu regret!

Poate dacă nu cerea omul tapet interbelic pe vitrinele cu lacăt, nici nu băgam de seama întreg cimitirul care se lățește pe burta orașului. Cu fiecare zi mai moare unul, la cap i se pune o cruce cu poza Clujului vechi.

Criza este în primul rînd una psihologică, spun specialiștii. Guvernanții portocalii exagerează în a fi prăpăstioși. Președintele spune că situația este dramatică. Probabil că știe ce spune și că nu se referă la pensii, ci la un iminent faliment. Boc se bîlbîie și tremură. De pozat, pozează și unul și altul în eroii neînțeleși ai momentului. Sacrificații. Bărbații. În fond, aveau două posibilități. Să găsească soluții și să le aplice cu succes. Sau să bîjbîie cu aerul unor martiri, singuri în luptă cu nenorocirea planetară.

Specialiștii spun că trebuie umblat la sentiment și sînt de acord cu ei. Poporul e sleit, dar e sleit și pentru că îi lipsește speranța, nu doar banul. Nimic pe lumea asta nu s-a putut face fără speranță, fără un dram de entuziasm și o țîră de convingere. Dar pentru ca un popor să îngîne, cîte un pic, Oda Bucuriei, e interzis ca dirijorul să zbiere cîntarea „Pușca și cureaua lată”!

Traian Băsescu și varianta „tehnocrați plus Boc”. Pînă deseară avem răspunsul

Primii care lansează scenarii în legătură cu remanierea guvernamentală sînt chiar politicienii. Într-o variantă pe care am auzit-o astăzi, se pare că Traian Băsescu i-ar fi prezentat lui Emil Boc, conform unor surse apropiate PDL, și o variantă de guvern de tehnocrați, condus tot de Emil Boc.

În componența lui ar intra personaje bine cotate din imediata apropiere a lui Traian Băsescu. Lucian Croitoru, Ionuț Popescu, Mircea Miclea, Alexandra Gătej, Valeriu Steriu. În această variantă, păstrarea lui Boc s-ar justifica simplu: se menține un fel de continuitate, rămîne același om supus față de președinte și păstrează legătura cu partidele care-l susțin.

Aceleași surse spun că Emil Boc nu a respins această variantă, dar colegii săi din guvern au făcut-o. Miniștrii PDL nu se lasă dați atît de ușor la o parte. Poate doar planurile opoziției, anunțate astăzi, ar putea să-i facă să se răzgîndească. Perspectiva ca PSD și PNL să preia puterea în totalitate îi poate determina să accepte pierderea ei în parte. În cîteva ore vom vedea însă, dacă PDL decide să facă doi pași în spate.

Ciudata tăcere din jurul lui Cristian Preda. PDL ezită

Nu vi se pare ciudat cum Cristian Preda, fost consilier prezidențial și europarlamentar PDL acum, spune lucruri incredibil de tranșante și nimeni nu-l mai ia în seamă? La începutul ofensivei sale contra guvernului Boc, Preda apărea pe primele pagini, era citat, întrebat, făcea vîlvă. Dacă a spus Preda că Boc ar fi trebuit să-și caute un job, gata, acolo sus se întîmplă ceva.

Premierului i se pregătește debarcarea, PDL intră în restructurare, cam astea erau așteptările pe care le creau bombițele lui Preda. Dar au trecut două luni și mai bine de cînd ciudata vorbire a domnului Preda se produce oarecum în orb, parca ar vorbi cu pereții. Știrile despre somațiile lui au devenit tot mai anemice, iar Boc nu reacționează niciodată, în niciun fel la ele.Tace, iar tăcerea lui seamănă tot mai mult cu încrîncenarea lui Tăriceanu.

Putem bănui că tînărul intelectual a fost solicitat pentru acest rol tocmai ca să tulbure apele, să pregătească terenul, să strige către echipajul ațipit de pe punte că se apropie stînca. Probabil că a fost ordinul căpitanului. Dar la țipetele tot mai răcnite ale lui Preda, doar tizul lui, Cezar, a tresărit. Un singur om, stăpîne? Asta e tot ce a mai rămas din PDL-ul lui Băsescu?

Dacă în toamnă, PSD se ține de cuvînt și depune moțiunea promisă, PDL cum va reacționa? Ei bine, și asta vroia să afle Traian Băsescu prin provocările lansate de Preda. Și să transmită îndemnul de a accepta, chiar și ca idee, să treacă în opoziție. Acesta fiind ultimul mesaj al domnului Preda. Tot fără răspuns.