Azi dimineață am găsit patru invitații de pe Facebook să mă duc la Palat. Îmi e cam peste mînă (vreo 400 de km), așa că am să urmăresc știrile și veștile de pe net. Îmbulzeala de acolo, mult mai agitată decît de obicei, are o motivație în plus: votează moțiunea! Mulțimea vrea capul lui Moțoc. O să-l aibă?
UPDATE Moțiunea nu a trecut, ne întoarcem pe Facebook!
Săptămîna s-a deschis brusc, cu două întrebări majore. Una vine din mediile de presă românești și cealaltă de la mama mea. Amîndouă, în mod paradoxal se întîlnesc și au un sens comun. Poate chiar un răspuns comun. Pe care îl dă un prieten cinic al nostru, eseistul Claude Karnoouh.
Unu. Trilaterala de toamnă, și toată lumea se întreabă de ce s-a întîlnit pentru prima dată în istoria ei la București, sub patronajul lui Mugur Isărescu. Această organizație semiocultă este suspectată că alături de Clubul Bilderberg și masoni, ar conduce lumea. Probabil că o și conduce, dar ce nu ar trebui să acceptăm noi, presa și societatea civilă, opinia publică este faptul că își desfășoară lucrările în secret, fără accesul presei. Ba mai mult, au ajuns la un asemenea grad de sfidare a dreptului popoarelor la a ști ce se discută pe seama lor, încît întrunirile nu mai sînt cu totul secrete, participanții zîmbesc spre camerele de luat vederi, poartă ecuson și intră în sala de conferințe ca la parlamentul european. Apoi închid ușile de sticlă.
Dar să ne amintim că președintele Traian Băsescu Citește în continuare „Jaguar, GPS, guvernul Isărescu și Trilaterala de toamnă”
Iulian Urban, senator PDL, a propus și a reușit să treacă ieri prin comisia de buget-finanțe din Senat, scăderea cotei de impozitare a veniturilor de la 16% la 10%. O măsură extrem de importantă, dar a cărei apariție suspectă a trecut cam neobservată.
A observat-o primul, cum era și firesc, ministrul de Finanțe, Gheorghe Ialomițianu. Și a zis nu, nu se poate. A contestat oportunitatea ei, dar era prea tîrziu, PDL își arătase deja disfuncționalitățile majore prin care trece.
Nu vi se pare halucinant? Adică un senator se întinde peste masa guvernului și aruncă o bombă. Ministrul de resort, coleg de partid cu aventurierul, îi transmite public opoziția sa. În chestiunea finanțelor și bugetului cu care lucrează un guvern, doar guvernul se poate pronunța: el știe cel mai bine cum și de unde să-și adune banii, ce angajamente și obligații financiare are. Cel care adună banii știe cel mai bine cum o poate face și, de aceea, intervenția exterioară, autistă în esența ei, este mai mult decît riscantă.
Citește în continuare „Halucinant. PDL intră în sindromul descompunerii”
Pe cînd noi ne străduiam la Cluj să obținem de la ministrul Educației răspunsuri cu privire la adoptarea legii educației, la București PDL luase hotărîrea de a-și asuma răspunderea pe respectiva lege și pe cea a salarizării unice.
Exact în ziua în care PSD, PNL și PC s-au adunat să discute moțiunea de cenzură.
E clar că guvernul nu mai este sigur că moțiunea nu trece, nu mai este sigur pe majoritatea parlamentară. Dovadă și ce s-a întîmplat la legea pensiilor, unde s-a văzut că nu mai are susținere.
Anunțul că își asumă răspunderea pe cele două legi este o decizie menită să preîntîmpine o rușinoasă cădere a guvernului.
Emil Boc face un Citește în continuare „Emil Boc a pregătit funia și săpunul. O mișcare inteligentă și periculoasă”
Sînt momente în istorie cînd jocul cu cuvintele de sticlă nu doar că este un lux, dar este și periculos. Cînd am aflat că s-a lansat Partidul Ardelenilor, m-am gîndit că e o glumă a cuiva care se plictisește.
Noi credeam că acest partid există deja, este la guvernare, a fost acolo de fiecare dată, iar acum tocmai scade vertiginos în sondaje. A ajuns la 12% [*].
Impresiunea aceasta se întemeiază pe un adevăr istoric și pe cîteva dovezi clare: Emil Boc, Victor Ciorbea, Theodor Atanasiu, Vasile Blaga, Mihail Hărdău, Decebal Traian Remeș, Constantin Niță, Nelu Botiș, Valeriu Tabără și toți miniștrii UDMR. Să ne mai aducem aminte?
Nu, mai bine nu, că stricăm Citește în continuare „Partidul Ardelenilor este la putere, dar scade în sondaje”
La Universitatea Babeș-Bolyai există o preocupare cel puțin surprinzătoare față de ce probleme are mediul academic în plină criză: să pună în valoare galeria rectorilor din Muzeu! Adică, refacerea dar și continuarea „evidențierii” istoriei Universității.
Continuarea evidențierii respective se va face și prin parcurile publice, punînd busturi și efigii, pentru memoria posterității.
Ce credeți că se întîmplă? Citește în continuare „Cînd omul, de viu, vrea să se urce pe soclu, dă-l jos!”
Dacă tatăl tău a murit azi, primăria orășelului în care trăia îl trece pe listă. La sfîrșitul zilei se adună morții, șase la număr. Primăria face inventarul și-i chemamă pe notari. Sînt trei în tot orașul. Dă doi de fiecare, îi repartizează judicios. A doua zi, notarii încep să redacteze actele. Nu apuci să-ți ștergi lacrimile bine, florile sînt încă vii pe mormînt cînd în cutia poștală gasești o citație. Pardon, o găsesc vecinii. Se sperie săracii, doamne, ce necaz, ce proces a mai căzut pe capul bietei familii îndoliate. Te sperii puțin și tu, om simplu și neumblat la judecăți. A doua zi, te duci la notar. Era o citatie pentru succesiune. Primăria îți cere să faci succesiunea mortului, acum. Nu mai e timp. Nu după 6 luni, cum spune legea, că nu mai e timp de așteptat. Nu sînt bani la buget. Te costă 1000 de lei.
Cetățeanul se codește. E sleit de puteri, necăjit, a cheltuit cu înmormîntarea, nu are grija succesiunii, nu a trecut nici o lună… Citește în continuare „Guvernul lui Kafka. Numără cadavrele umane și le taxează. Numără cadavrele economiei și le taxează. Reportaj”
Gazetino 