Etichetă: Emil Boc

PDL se antrenează să dea cu capul de pragul de jos. Spectacol cu public

Partidul lui Emil Boc a intrat în trepidații și la Cluj. Din cum se agită, fără noimă, ai zice că și-o caută cu lumînarea. Mai întîi că au pus la cale, tot felul de paranghelii bizare care să le aducă popularitate, dar din care încet încet se alege praful.

● În 30 noiembrie, după cum vă anunțam acum o săptămînă, doi pedeliști primesc distincția „Crucea Transilvană” de la Arhiepiscopia Clujului. Adriean Videanu și Petru Călian sînt astfel răsplătiți de BOR pentru faptele lor „creștinești” de a se fi dedulcit la bani și la bordeluri, pentru ca după aceea, să fi turnat ceva și în zidurile de la Nicula.

Politicieni ambițioși, au crezut că în felul acesta cumpără trei cîștiguri dintr-o dată: milostenie de la Dumnezeu, o distincție bisericească pe care să o pună la birou și un moment de publicitate pozitivă gratuită și de mare impact la enoriașul credul. Nu le-a prea ieșit pentru că adversarii politici le-au șifonat momentul, iar presa a criticat dur gestul Bisericii de a vinde astfel de clemențe.

Citește în continuare „PDL se antrenează să dea cu capul de pragul de jos. Spectacol cu public” →

România cu mîna întinsă. Adevăr și minciună

Expresia „nu mai stați cu mîna întinsă” am auzit-o în ultima vreme prea des ca să nu o luăm în serios și să nu vedem ce e cu ea. Am auzit-o de la Traian Băsescu, Mugur Isărescu, cîndva și de la Tăriceanu, iar acum, ca un ecou îndesat, la Emil Boc. Expresia are și variante, cu referire la lenea românilor, la nemuncă. A devenit un slogan politic cu care „cavalerii” crizei, iată, biciuie poporul să tragă căruța mai tare, s-o scoată singur din mlaștină.

Dar cît adevăr și cîtă minciună interesată este în această mustrare? Pentru că ea nu are efectul dorit dacă un reflectă un adevăr observabil cu ochiul liber. Dacă este doar un calcul demagogic și ignoră analiza corectă a fenomenului, se va întoarce ca un bumerang tot în pieptul lui Emil Boc și al altor cavaleri ai hei-rup-ului momentan.

Citește în continuare „România cu mîna întinsă. Adevăr și minciună” →

Cine se bate pe un muribund? PDL sfîșiat între clanuri

Pentru PDL a mai rămas de tranșat doar problema șefiei. Restul problemelor au trecut în plan secund, pare a fi un sindrom al destrămării. Vă mai amintiți cum trăgeau hienele din PNȚCD? De ziceam că ce mai miză, ce partid, ce partidă!

Dar dacă tot s-a pornit povestea asta, despre cine și cum va smulge mai mult din halca PDL-istă, să vedem și cu ochii larg deschiși problematica zilei. Competiția subterană dintre Udrea și Blaga are la vîrful icebergului două figuri. Sau figurine, cum vreți să le spuneți. Cei doi lucrează mai mult pentru influență. Nici Blaga nici Udrea nu sînt siguri încă, în mîna cui vor pune voturile adunate de ei. Udrea tocmai a aflat de la președintele preferat că nu vede la șefia partidului o femeie. Close case, cum ar spune domn Șoric. Blaga ar băga discheta în computerul Baconschi, dacă ar fi sigur că nu e virusat de la Cotroceni. Udrea e nehotărîtă. Falcă e prea penal iar Preda prea zvăpăiat. Mă rog, va sta într-o după amiază cu domnul președinte la o cafea și vor stabili atunci.

Interesant este cum se duce bătălia pînă în după-amiaza aceea.

Citește în continuare „Cine se bate pe un muribund? PDL sfîșiat între clanuri” →

Ce e cu majoritatea toxică. Și despre un SRL în faliment, pe care-l caută un avocat micuț

Traian Băsescu a folosit de atîtea ori cuvinte tari, încît ele au ajuns fie să scoată lumea din sărite fie trec neobservate, într-un reflex de apărare.

Majoritatea toxică este o expresie sau o realitate? Și de ce ar fi o majoritate toxică și nu benefică?

Dacă ne întoarcem să analizăm cu atenție activitatea Parlamentului din ultimii ani, vedem că există un algoritm de lucru care a funcționat în legislativul nostru, foarte bine. O formulă de succes ce s-a aplicat constant și care a făcut să funcționeze mușuroiul de aproape cinci sute de viespi politice: trocul politic pe legi, „votez eu pentru tine, votezi și tu pentru mine”.

În centrul acestei formule regăsim un element catalizator, dacă vreți, de coagulare instantă: Citește în continuare „Ce e cu majoritatea toxică. Și despre un SRL în faliment, pe care-l caută un avocat micuț” →

Americanul John și sentimentul zădărniciei. Sau de ce a pierdut Boc bătălia pe Educație

Americanul John nu este un personaj inventat. El chiar a fost la Cluj, înainte și după ce Emil Boc a cîștigat alegerile pentru Primăria Cluj. Am scris atunci despre el și proiectele lui, dar n-am spus încă de ce a plecat John înapoi în America. M-am hotărît să vă relatez acum povestea lui pentru că are sens.

A venit din Statele Unite trimis de o fundație creștină, cu o misiune clară. Să-i ajute pe copiii orfani. John s-a dus la Școala de la Jucu, unde sînt internați orfanii cu dizabilități. Copii abandonați de părinți pentru că erau o povară prea grea pentru ei. De parcă și așa nu le-ar fi fost destul de greu, au rămas și fără părinți.

John a decis să investească banii fundației într-un centru social unde acei orfani nenorociți să poată merge după ce termină școala și trebuie să părăsească căminul de stat, adică, după 18 ani. De obicei se rătăceau pe străzi, cerșind sau se sinucideau. Unul dintre ei s-a spînzurat în timp ce Citește în continuare „Americanul John și sentimentul zădărniciei. Sau de ce a pierdut Boc bătălia pe Educație” →

Marga își desființează școala. Emil Boc, Cătălin Baba, Mircea Miclea, Vasile Dâncu

Confruntarea pe Legea Educației capătă dimensiuni grotești. Maestrul premierului Boc, Andrei Marga îl face pe Boc „nazist” şi „student mediocru”: cum să dea o lege a educației un student mediocru, se întreabă acum Andrei Marga?

Uitînd că acest lucru a fost posibil chiar cu concursul său, rectorul Marga comite încă o greșeală gravă. Invocă mediocritatea studentului Boc, care ar conduce la o proastă lege a educației, făcînd o eroare de argumentație impardonabilă pentru un profesor de logică.

Istorie

Școala de la Cluj, condusă de Andrei Marga a însemnat mult mai mult decît o facultate de filosofie și cîteva cursuri de logică. Ea a fost și o școală a vieții, din care fiecare a luat ce a putut.

Citește în continuare „Marga își desființează școala. Emil Boc, Cătălin Baba, Mircea Miclea, Vasile Dâncu” →

Tișe, Apostu. Cineva tot trebuia să demisioneze zilele astea!

Moștenirea lui Emil Boc la Cluj s-a împărțit între Primărie și Consiliul județean. Cînd amîndoi – Tișe și Apostu – au cîștigat alegerile, în 2009, și s-au instalat în funcții, opoziția s-a arătat îngrozită: va fi dictatură portocalie la Cluj!

Ei bine, cei doi colegi de partid care stăpîneau orașul și județul, nu se înțeleg. Rivalitatea dintre ei era cunoscută de mai bine de un an. Acum a răbufnit, iar Alin Tișe și-a dat demisia din funcțiile de la partid. Nu s-au înțeles pe mega-investiția de la stadion. S-au mai certat ei și pe alte investiții. Rivalitatea dintre cei doi nu a fost soluționată de Emil Boc, tocmai pentru că nu a putut tăia cuplul cu sabia. Unul îi e fin și vechi prieten, iar celălalt, mîna dreaptă cît a fost în Primărie.

Citește în continuare „Tișe, Apostu. Cineva tot trebuia să demisioneze zilele astea!” →