Etichetă: Emil Boc

A fost sau n-a fost degeaba?

Toată lumea cred că a învățat ceva din întîmplările acestui început de ianuarie.

Președintele a cedat primul, s-a întors și și-a reparat greșeala. E o premieră ca Traian Băsescu să recunoască, chiar și implicit, că a greșit și să revină asupra deciziilor.

Poate că acum a învățat că trebuie, înainte de a sări la gîtul cuiva să verifici și să discuti personal cu personajul care ți-a fost livrat pe post de țap ispășitor. Poate că-l convingi de adevărul tău. Poate că găsiți împreună calea. Un dialog la Cotroceni cu Emil Boc, Raed Arafat și Ladislau Ritli era infinit mai constructiv decît o ceartă la televizor.

Citește mai departe

Ce va anunța luni premierul Boc?

UPDATE

„Răspunsul” lui Boc, potrivit unuia dintre participanţii la şedinţa PDL: A fost ca o terapie de grup. Nu s-a dat răspuns la nimic.

Vezi aici știrea completă!

Variantele puterii sînt destul e restrînse în aceste momente. Dar o decizie este necesară, altfel strada nu va ceda.

Cozmin Gușă spune „doar cu un alt guvern și alt premier se poate trece peste asta!”.

S-ar putea să aibă dreptate, doar că ar fi dificil de trecut prin parlament un alt guvern PDL, poate unul de tehnocrați în care să se regăsescă cît mai multe formațiuni politice, chiar și tehnocrați apropiați PNL.

Citește în continuare „Ce va anunța luni premierul Boc?” →

De ce a tăcut Emil Boc? Încă o rundă din războiul tăcut premier-președinte

Nu vi se pare neobișnuit? E fost acuzat că repetă papagalicește mesajele președintelui, ba mai mult, că-i intuiește dorințele și iese cu declarații publice în întîmpinarea sa. Însuși Emil Boc a spus că între el și președinte este o anume „alchimie”, un fel de telepatie.

Și totuși?

Citește în continuare „De ce a tăcut Emil Boc? Încă o rundă din războiul tăcut premier-președinte” →

Un guvern indecis, un președinte nervos și un sistem viciat. Cum rezolvăm esențialul?

După scandalul iscat între Traian Băsescu și Arafat au rămas cîteva întrebări esențiale fără răspuns. Ca de obicei, problema serioasă și care ne privește pe toți: Legea Sănătății a fost acoperită de răfuiala televizată a celor doi oameni importanți. Conflictul a fost redus la sentimente, cei care-l iubeau pe Arafat îl urăsc și mai mult pe Băsescu și invers. Aveți impresia că noi am cîștigat ceva? Am înțeles mai bine propunerile legii, subtilitățile din sistem sau pericolele lui?

N-am înțeles nici punctul de vedere al Ministerului și nici pe cel al Guvernului. Pentru simplul motiv că el n-a fost exprimat.

În mod total contraproductiv, proiectul de lege a ieșit pe piață cu un scandal. Președintele ar fi putut să-i invite la Cotroceni pe cei implicați și să discute acolo problema opoziției lui Arafat, instituțional și nu la televizor. Iată că intervenția publică nu i-a adus beneficii, nici președintelui și nici publicului care n-a înțeles mare lucru. Nici măcar lui Arafat.

Și toate astea, înclin să cred, datorită incapacității ministerului de a gestiona noul proiect de lege. În general, ca și pe Legea Educației, lentoarea cu care guvernul promovează o lege nouă îl scoate din minți pe președinte și se ajunge aici datorită incapacității de dialog și negociere a actualei puteri în interiorul său, pentru soluționarea diferendelor de opinii pe legi. Vă amintiți că la Legea Educației guvernul a avut opoziție chiar din interiorul partidului? Atunci, senatorul Hărdău a frînat dezbaterea ei în Senat mai bine de o jumătate de an. Cum a fost posibil? Tot datorită lipsei de decizie și de putere de negociere a guvernului.

E ceva ce nu merge.

Citește în continuare „Un guvern indecis, un președinte nervos și un sistem viciat. Cum rezolvăm esențialul?” →

Puterea și opoziția se înghesuie la ușa bisericii. Cu ce a venit la Preafericit fiecare

Clic pentru a mări fotografia

Guvernul Boc a făcut anul acesta alocări de zeci de milioane de euro – deși sîntem în plină criză – pentru biserici și Catedrala Mîntuirii Neamului. Cînd explică de ce, Emil Boc ne năucește, vine cu un argument imbatabil: „Eu cred că și bisericile trebuie sprijinite în România. Fără credință în Dumnezeu, nici dumneavoastră și nimeni din țara asta nu poate face nimic”.

Așa-i că nu vi se pare nimic populist și nimic electoral?

În toamnă, parlamentarii bagă sute de biserici în bugetul pentru 2012, dar nici ei nu vor să cumpere electoratul din colegii, ci să investească în Dumnezeu, pur și simplu, pentru că sînt credincioși și vor să ne creștineze și pe noi.

Citește mai departe!

PDL se baricadează la Victoria. Vezi care este motivul

Premierul Emil Boc a declarat, duminică, la Pro Tv, că îşi asumă, cu preţul demisiei, menţinerea stabilităţii macroeconomice a ţării în 2012, arătând că nu va permite nicio „evoluţie electorală şi populistă” a bugetului pentru anul următor.

„Demisia întotdeauna este pe masă, în condiţiile în care aceste lucruri nu se respectă (…) Nu voi permite nicio evoluţie electorală şi populistă a bugetului şi tot ce va depinde de mine, cu preţul demisiei, va fi să menţinem România pe linia stabilităţii (…) Îmi asum, cu preţul demisiei, menţinerea stabilităţii macroeconomice a ţării”, citează Agerpres declarațiile şefului Guvernului făcute la Pro Tv.

El a subliniat că România nu va intra anul viitor în derapaje economico-financiare în condiţiile în care bugetul este făcut fără tentă electorală şi populisme, iar pe fondul înrăutăţirii şi mai mult a contextului economic european, mai există şi acordul cu FMI şi Comisia Europeană, ca un element de garanţie şi o centură de siguranţă, existând posibilitatea apăsării butonului împrumutului precauţional.

Emil Boc a adăugat că România poate găsi finanţare în 2012 pe piaţa internă şi externă pentru a împrumuta sumele de 57 miliarde lei şi 2,4 miliarde euro, stabilite în proiectul de buget în vederea acoperirii deficitului şi a rostogolirii datoriilor actuale.

Tactica ofensivă a premierului pare ceva nou pentru stilul său. Pînă acum, așa cum remarcau analiștii, s-a mulțumit să lase ca realitatea să infirme criticile ce i se aduceau, sau cel puțin să spere la aceasta, dar cum realitatea întîrzie de fiecare dată, face practic, acestă strategie ineficientă.

Citește mai departe!

Anturajul lui Boc și mafia din lumea a treia. Ce s-a întîmplat?

Motivarea arestării primarului de Cluj (vezi aici), Sorin Apostu arată ca desprinsă dintr-un roman despre lumea coruptă a Americii de Sud. (Am citit recent o carte relevantă pentru acest subiect, „Orașe corupte”, v-o recomand!)

Aflăm din cele 17 pagini ale motivării procurorilor că primarul acestui oraș de elită (știți, Clujul candidează pentru capitala culturală a Europei?!), el însuși profesor universitar, avea relații dubioase, lua șpagă pînă și de la oamenii cu lubenițe, se îmbrăca pe banii unor clienți sau se distra în concedii pe banii lor. Vorbea la telefon din parcări, negocia șpaga, avea un anturaj la rîndul lui șpăgar, aflăm, așadar, că erau o clică de profitori.

Citește mai departe!