Am mers singură pe drumul de praf, albit de soare, spre satul dinspre dealuri, pe valea Plopului. Vreau să vă spun că este un drum minunat. Mi-l aminteam de cînd eram copil, lung, însorit, ocolind o colină, spre miazăzi.
Etichetă: drum
În satul meu s-a descoperit cel mai important zăcămînt de gaze din sud-vestul ţării
Satul are cîteva sute de case şi două prăvălii de ţară. Oamenii au îmbătrînit şi dacă ar fi să număr, în jumătate din el, doar Mihaela, Tena şi Ramona mai au familii tinere unde casele nu se vor închide curînd.
Petrom a făcut acum douăzeci de ani un drum de beton, pentru camioanele şi utilajele sale. Şi, de atunci, prin satul liniştit în care nu trecea o maşină cu zilele, trec într-o viteză ameţitoare, maşini după maşini.
Bătrînii nici nu mai au obiceiul să stea pe la porţi. Chiar pe Gică al Mihaelei l-a zburat una direct în gard: nu făcea altceva decît să stea de vorbă cu nu ştiu care, cînd l-a izbit un nebun. Sau, mă rog, curentul de la maşină.
Alergi cu mine împotriva râului? Pentru toți drumeții lumii
Am ajuns în cîteva ierni pe drumuri ciudate, coborîte parcă anume din cer ca să-mi încerce mintea. Am nimerit în miezul iernii, pe cîmpurile pîrlogite și pustiite, spre Ineu. De-o parte și de alta, se întindea cîmp de scaieți împungînd zăpada. În față, pe limba portocalie, sticloasă, cîrduri de ciori negre, înfipte în pojghița drumului de lut, ca cioclii. M-am aplecat să pipăi coaja aprinsă ca de purpură.
Citește în continuare „Alergi cu mine împotriva râului? Pentru toți drumeții lumii”
Gazetino 