Lui Isărescu nu-i place „criza”. Nici nouă!

Discursul președintelui? Gri, potolit, prea potolit, fără lovitura de pedeapsă așteptată. Aceea urmează, așa ne-a lăsat să înțelegem.

În același timp, afară ninge de-ngroapă țara, protestatarii – la fel de furioși în piețe, iar staful BNR lansează cărți de panseuri asupra „crizei” căreia mai bine și mai politicos ar fi să-i zicem recesiune.

Spuneți și dumneavoastră, n-ar suna mai plăcut în urechi, mai elitist și mai puțin grobian, ce naiba, e atît de greu să-i zicem recesiune?!

Voi nu v-ați săturat de „criză”? Uitați, guvernatorul, de exemplu, s-a săturat. Îl deranjează la auz acest cuvînt urît și cînd îl ascultă pe președinte și cînd se uită în stradă sau la televizor, tot timpul se izbește de hidoșenia acestui termen! Criză, criză! Hai că e prea mult! Nu poate omul să bea o șampanie liniștit la o lansare de carte – vedeți, așa se tratează c… recesiunea, cu atenție, i se dedică mult, mult talent!, că niște bădărani îi dau pe afară cu criza în sus și-n jos. Mai mult în jos, să știți.

Citește mai departe!

Traian Băsescu și Arta războiului

Este președintele un om pierdut? Bagheta lui magică s-a transformat într-o surcică jalnică, așa cum scriu ziarele?

Presa abundă azi-dimineață de aprecieri, previziuni și de pronosticuri. S-a mers pînă acolo încît unul dintre cei mai populari blogeri a scris un posibil discurs pe care i l-a atribuit președintelui. O capcană gazetărescă în care mulți cititori au picat. Dar toată presa s-a străduit să anticipeze mișcarea de astăzi a președintelui.

Indiferent care va fi discursul președintelui, agitația de dinaintea acestei anunțate „intervenții cu românii” arată că președintele nu și-a pierdut rolul. E încă în centrul atenției publice.

Citește mai departe!

Critica unei clasificări impure şi lupta unui rector cu umbra sa

Clic pe iconiţă pentru a descărca documentul rectorului Marga

Rectorul Andrei Marga critică într-un comunicat de presă modalitatea prin care s-a făcut clasamentul universităţilor şi programelor universitare din România. N-am să reiau textul, îl aveţi alături.

Însă, ce mi se pare îngrijorător la discursul domnului Marga din ultima vreme este faptul că, pe lîngă personajele reale pe care le atacă dur, aşa cum este Emil Boc, Daniel Funeriu sau Traian Băsescu, se simte permanent prezenţa unui personaj misterios cu care are o răfuială subtilă, transmisă codificat.

Citește în continuare „Critica unei clasificări impure şi lupta unui rector cu umbra sa”

Băsescu a schimbat „discursul aurului” la Washington. Vezi cum

Se pare că președintele României încearcă să renunțe la argumentația primitivă legată de necesitatea exploatării aurului de la Roșia Montană. (Vă amintiți, șeful statului spunea, acum o lună, că trebuie să scoatem aur ca să-l băgăm în pivnițele BNR, pentru securitatea statului.) După ce a trecut Oceanul, Traian Băsescu și-a nuanțat stîngaci discursul, spunînd că aurul stă în locurile de muncă și veniturile pentru sănătate și învățămînt. În plus, într-un interviu acordat AFP, le-a recomandat celor de la RMGC să ofere mai multe informații publicului.

Potrivit ziarului Adevărul,

Şeful statului român a mai spus la Washington ca „aurul unei ţări este că dacă reușește să creeze locuri de muncă care să asigure funcţionarea sectorului de sănătate, de învăţământ”.

Citește mai mult!

Schimbare de ton și de strategie de comunicare la Emil Boc

Aseară, premierul Boc la TVR a încercat un alt stil de a le vorbi românilor, un nou mod de a comunica, altul decît cel cu care ne obișnuise în ultima vreme: mai firesc, mai uman.

Pentru prima oară, el a recunoscut „cu smerenie” că votarea măririi salariilor profesorilor în 2008 a fost o greșeală pe care și-o asumă. A vorbit calm, despre greutățile românilor, despre revenirea la salariile bugetarilor de dinainte de reducere, cel mai devreme în 2012.

Iar astă-seară, premieră pentru premier! Citește în continuare „Schimbare de ton și de strategie de comunicare la Emil Boc”

Viață și stil. Discursul lui Emil Boc după aproape trei ani la guvernarea țării

Sîmbătă, premierul Emil Boc a fost la Cluj, la o întrunire a democrat-liberalilor unde a ținut un discurs preluat de toată presa centrală și comentat de cititori într-o manieră destul de dură. Părțile interesante ale discursului sună cam așa: PDL va trimite „definitiv în istorie stînga populistă a alianței socialiste”, precum și „cuplul tragi-comic”, pe președinții PSD și PNL, Victor Ponta și Crin Antonescu. „Politicieni ca Ponta sau Antonescu nu fac astăzi altceva decît să meargă pe aceeași linie a politicii mîinii întinse către stat, în detrimentul unei politici active a locurilor de muncă”, a mai spus Boc.

Și celelalte pasaje sună cam la fel. Pline de locuri comune, false probleme și exagerări demagogice. De altfel, să știți că, din păcate, și celelalte discursuri ale pedeliștilor sînt cam la fel, în partid stilul se copiază la greu. Așa se întîmplă și la PSD și la PNL. Am fost la multe congrese și consilii naționale la mai toate partidele, inclusiv la UDMR. Și pot spune că se produce un fel de molipsire în masă, o imitație a discursului șefului la toate nivelurile, la toate partidele.

Dar ce se întîmplă cu Emil Boc? Citește în continuare „Viață și stil. Discursul lui Emil Boc după aproape trei ani la guvernarea țării”

Președintele, singur și în derivă?

La un an de cînd a cîștigat al doilea mandat, vedem cum Traian Băsescu devine tot mai bizar. Se comportă ciudat, este tot mai încrîncenat, iar discursul său tot mai nearticulat. Am putea pune acest tip de comportament pe seama crizei economice care-i ține în corzi pe mai toți liderii politici ai lumii, dar e mai mult decît atît.

Urmărind luările lui de poziție și mesajele din Parlament, dar și atitudinea în public, la întîlnirile cu oamenii, nu putem decît să intuim că în spatele său e ceva putred. „Ceva e putred la Cotroceni”!

Ce se vede? O sărăcie de idei alarmantă, pe care am putea-o interpreta drept concentrare pe o unică problemă. E criză, avem de făcut un plan de austeritate, ne concentrăm exclusiv pe el pînă cînd scoatem țara din impas. Grosso modo, cam așa am putea rezuma situația.

Citește în continuare „Președintele, singur și în derivă?”