Etichetă: copil

Fetiţa din gunoi. Şi noi

646x404

O fetiţă de 16 ani a fost călcată de maşina care ducea gunoi la rampa de la Pata Rât, la ora 12 şi 50 de minute, într-o zi mohorâtă a săptămânii trecute. Fetiţa a fost zdrobită sub roţile maşinii. Copilul a murit pe loc.

Niciun comunicat de presă şi nicio ştire nu conţine numele fetiţei, al familiei sau vreo dată certă despre ei. Copilul s-a născut şi a murit în gunoi. Ca o muscă, strivită la o plescăială de roată, stătea lipită de gunoi, n-a fost văzută. N-a putut fi ocolită. Un copil al mizeriei, o fiinţă fără identitate, unul dintre sutele de copii care scormonesc continuu muntele de putreziciuni, ca să trăiască.

N-au nicio vină. Aduşi de viitura lumii, de sărăcie, de nenoroc. Care dintre ei nu şi-ar fi dorit să se nască într-o familie din centrul oraşului, sau într-una din blocurile înalte, iluminate noaptea de sus până jos. Toată colonia lor de cartoane ar încăpea într-un bloc ca acelea. Dar n-a fost să fie aşa.

Citește mai departe!

Copilul care a pus Clujul pe harta marii cinematografii. Primul interviu al copilului de Oscar

L-am găsit la grădiniţă. Aaron a turnat deja două filme, ultimul e încă în lucru. Cel de care vă povesteam are 11 minute şi a dat lovitura. E premiat, e în topuri, va fi şi la Oscar. Dar Aaron nu are treabă cu asta. Pentru el lumea se împarte pe zile în care se joacă, doarme, „face lucruri”, se joacă. Alergă printre blocuri, în Mănăştur, un copil ca toţi copiii la cinci ani.

S-a născut pe 4 iulie, de ziua Americii. Acum a sosit la grădiniţă pentru nişte cursuri de actorie. Azi e prima zi. Trece la profesionişti! Mai sunt vreo douăzeci de copii şi toţi se uită curioşi la profa de teatru.

Mihaela îi învaţă „chestii”, cum să recite, să danseze. Sonia cântă la cana de tablă. Aaron stă cuminte pe o băncuţă. Nu e Spiderman, nu e Batman, nu e Superman. E un copil frumos şi cuminte, ultimul din rând. Micuţ şi slăbuţ, cu ochi frumoşi, un copil ca toţi ceilalţi. Doar că el a început într-o zi o călătorie aparte.

Citește mai departe!

Ziua cea mai lungă, spartă de un strigăt de copil

Politicieni, oricare veţi mai rămîne pe aici de acum încolo, vă rog să nu ne mai daţi zile ca asta!

Aveţi de rezolvat o chestiune aparent simplă, de aritmetică, dar se transformă în capetele voastre într-o alambicată şmecherie, precum trecutul cămilei prin urechile acului şi ţineţi o ţară întreagă pe jar. Asta în timp ce pe premier îl ţineţi pe litoral!

Am un mesaj simplu pentru voi: dacă nu vă întoarceţi cu faţa spre ţară, nu vă mai întoarceţi deloc! Pur şi simplu consideraţi că nu mai avem nevoie de voi! Oricum ţara este ca şi neguvernată, nu mai e nevoie de voi!

Azi, aşteptînd verdictul Curții Constituționale, sătulă de așteptare, am intrat în culisele blogului meu să văd de unde mai vin accesările.

Citește mai departe!