Reflecții. Cum a trecut Clujul de la beneficiar de putere la cetate asediată din toate părțile

Notă: Nu cred că există iubire față de un loc unde apuci să trăiești,
dacă nu există și ură. Ură față de rău, față de urît, față de dezordine,
îngîmfare, hoție, lăcomie. Ură față de nedreptate. Abia după ce vei
lupta cu ce urăști, vei ști ce iubești.

De la Gara de Nord pînă în centrul Capitalei, un taximetrist mă dojenește într-una: veniți de la Cluj? Voi ne-ați mîncat banii de la Caritas, voi ne-ați dat pacostea de premier, voi mai aveți tupeul să vă dați mari? Cînd vă aud cu Paté Ardeal, îmi vine să vărs! Nu mai aveți dreptul să ne dați lecții, v-ați mîncat creditu’! Gata!

Firește, i-aș spune că și Capitala a mîncat banii Ardealului, dacă ar mai fi nevoie. Doar că mașina cade într-o groapă și omul începe să-l înjure pe Oprescu, care a băgat un milion de euro pe kilometru de stradă doar pentru reparații. Vă dați seama, doamnă, ce hoți, ce nemernici? E plină țara de ei! Mă întorc la gîndurile mele și tac.

Citește mai departe!

Emil Boc pune Roşia Montană în aşteptare: paharul nemulţumirilor populare şi picătura de cianură

Premierul României a declarat într-o emisiune tv, luni 1 august, că nu este întrutotul de partea exploatării la Roşia Montană. Emil Boc a explicat şi de ce. În primul rînd, pentru că nu există un aviz de mediu, iar din acest punct de vedere lucrurile nu sînt clarificate şi ridică semne de întrebare. Al doilea motiv pentru care premierul are reţineri, se referă chiar la contractul de concesiune încheiat în 1999 în favoarea RMGC. Acesta i se pare nefavorabil statului român şi consideră că ar trebui renegociat. Cel puţin aceste două impedimente, invocate de data acesta de şeful guvernului, pun în stand-by proiectul de exploatare a aurului de la Roşia Montană.

Citeşte mai mult!