Etichetă: Constantin Brancusi

„Anul Constantin Brâncuși” și câteva restanțe față de istorie

„Anul Constantin Brâncuși” și câteva restanțe față de istorie

UPDATE:

Ministrul Culturii, Vlad Alexandrescu a anunţat, joi, 18 februarie 2016, cu doar o zi înainte de intrarea în ceea ce autorităţile au denumit „Anul Brâncuşi”, că autorităţile române vor relua negocierile pentru achiziţia lucrării „Cuminţenia Pământului”.

La propunerea Ministerului Culturii, Guvernul României a aprobat prin Memorandum reluarea negocierilor pentru achiziționarea lucrării lui Constantin Brâncuși „Cumințenia Pământului”.

Posted by Vlad Alexandrescu on Thursday, February 18, 2016

Textul inițial

Anul 2016 a fost declarat „Anul Constantin Brâncuși” pentru că se împlinesc 140 de ani de la naşterea marelui sculptor şi tot anul acesta va fi primul în care se va sărbători Ziua Naţională „Constantin Brâncuşi”, pe 19 februarie.

Autoritățile statului român promit refacerea dosarului de înscriere a ansamblului de la Tg. Jiu în patrimonial UNESCO, anul acesta, dosar care a fost retras anul trecut pentru a nu fi respins datorită calității sale foarte slabe. Iar pentru achiziționarea operei „Cumințenia Pământului” autoritățile spun că nu există resursele financiare, nu sunt banii necesari și anunță posibilitatea unei subscripții publice în acest scop. Dar, în ambele cazuri, avem de-a face cu greșeli care au fost făcute până acum și restanțe greu de recuperat.

Maria Rus Bojan, curator și istoric de artă român care trăiește și își desfășoară activitatea în Amsterdam, ne mărturiseşte că după părerea sa cazul operei „Cuminţenia Pământului” „Este cel mai complex caz de restituție din istoria noastră post-decembristă, fiind pentru prima dată când o capodoperă de o asemenea valoare face obiectul unei vânzări publice.”

Judecătorii Tribunalului Bucureşti au decis, după un proces care a durat aproape zece ani, să restituie sculptura celui care o cumpărase de la Brâncuşi. „Cuminţenia Pământului” a fost achiziţionată de inginerul Gheorghe Romaşcu de la Constantin Brâncuşi, în anul 1911, contra sumei de 1.500 de lei. Romaşcu le-a povestit copiilor săi că sculptorul ar fi făcut opera în perioada 1907-1908, dintr-un bloc de piatră luat din catacombele Parisului. Ca probă, în faţa instanţei, urmaşii inginerului au adus o scrisoare de la Constantin Brâncuşi trimisă pictorului Gheorghe Petraşcu în care îl ruga să-i spună proprietarului expoziţiei care găzduia opera să i-o dea lui Romaşcu. „Mult iubite Camarad / De cumva răspunsul meu nu e prea târziu, te rog dispune să vie banii şi prietenul Romaşcu să ia în stăpânire Cuminţenia Pământului. Mai spune-i că mi-e drag s-o ştiu la el şi dă-i salutări prieteneşti”, scria sculptorul din Paris. În 1957 regimul comunist a confiscat lucrarea şi timp de 51 de ani ea se va afla în muzeele statului.

Opera a fost evaluată de Muzeul Naţional de Artă al României la suma de 15 milioane de euro, iar de către expertul desemnat de instanţă la 20 de milioane de euro. Statul român, în baza dreptului de preempţiune, a oferit proprietarilor la începutul negocierilor un milion de euro, apoi două milioane de euro, sume cu care vânzătorii nu au fost de acord. Casa de licitaţii Artmark este delegatul negociator ales de proprietari pentru a se ocupa de vânzarea operei, iar de cealaltă parte, statul român prin Ministerul Culturii. În prezent, negocierile se află în impas şi continuarea lor depinde doar de flexibilitatea ambelor părţi.

„Presa a subliniat cu patos incapacitatea autorităților de a gestiona acest caz, transformându-l într-un adevărat simbol al neputinței noastre funciare de a ne respecta valorile. De fapt, contextul politic din ultimii doi ani a făcut ca negocierile să se întindă pe parcursul mandatelor a trei miniștri ai culturii din trei guverne diferite, ceea ce evident a complicat la maximum situația din toate punctele de vedere”, explică Maria Rus Bojan, dând şi un exemplu cum a rezolvat Franţa un caz similar: „Legea patrimoniului, cel puțin în Franța, este la fel de restrictivă ca la noi, însă a existat o puternică voință politică de a se asuma această achiziție. Acolo există conştiința acestor valori și, apoi, proprietarii lucrărilor au înțeles că dacă nu pot vinde lucrarea în acest mod, ambele state vor putea împiedica vânzarea – având la îndemână mai multe pârghii legale, inclusiv includerea unor excepții legale”.

Articolul integral poate fi citi AICI!

Oamenii lui Brâncuși contraatacă: „Mica Ertegun minte cu neruşinare!”

M-am întrebat într-un post recent, de ce nu reacționează nimeni de la Tg-Jiu la acuzele aduse de Mica Ertegun, o americancă ce ar fi dorit să facă o donație orașului și orașul, spunea ea, a refuzat-o. M-am întrebat deasemenea, de ce presa centrală nu a cerut și un punct de vedere al administrației locale și de ce ar fi refuzat oltenii, banii americancei, lucrul acesta fiind, într-un fel, de neînțeles.

Tot în interviurile doamnei Ertegun, domnia sa acuza presa de reavoință și de atacuri murdare: „M-au făcut hoață”, spunea acolo, Mica Ertegun.

Citește mai departe!

Să refuzi sau nu 30 de milioane de dolari?

UPDATE

În urma acestei intervenții, am primit alte informații de la colegii din Târgu-Jiu. Dacă putem formula o concluzie, ea ar putea fi rezumată cam așa: problema noastră nu este Ertegun ci Brancuși și pentru asta trebuie făcut ceva, deoarece timpul a trecut.

1. Trebuie cerut printr-un memoriu public Ministerului Culturii înființarea unui Centru-Muzeu Constantin Brâncuși la Tg-Jiu într-un proiect integrat dedicat memoriei artistului și promovării operei lui Brâncuși

2. Ar trebui identificat imobilul potrivit, iar eu, din cîte știu, în partea nordică(?) a parcului este o clădire care a fost muzeu și unde acum e un colegiu. Ei bine, Colegiul poate fi mutat oriunde, i se poate face și o clădire nouă. Pentru aceasta trebuie cerut sprijinul Ministerului Educației.

3. Ar trebui formulat un apel la nivel național, penru a primi sprijinul societății civile și al lumii artistice din România pentru realizarea proiectului.

4. Înainte de toate ar trebui reînviată fundația lui Nae Diaconu, pentru că demersurile de acest gen trebuie să se sprijine pe un fundament cultural serios, ca să poată fi luat în seamă. Dacă nu se poate, atunci oricine poate începe, chiar și Consiliul local sau cel județean. Dar mai indicat ar fi cel județean ca să poată cuprinde și alte obiective (satul natal, de exemplu). Va fi greu, dar un Complex Muzeal Constantin Brâncuși trebuie făcut. Eu am fost astă-vară și la Hobița, firește, și acolo trebuie făcut mai mult. Nu există nici muzeograf, darmite un punct de informare turistică.

5. Dacă ar fi suficientă determinare, proiectul ar trebui lansat spre trei ministere: al Culturii, al Educației și al Turismului.Se pot accesa fonduri europene. La Cluj se face un centru de informare turistică pentru care județul a primit 1,5 milioane de euro și nu au un Brâncuși aici. Proiectul de la Cluj poate fi folosit ca sursă de inspirație (pot și eu să dau o mână de ajutor, dacă este nevoie).

Dar orice cladire ar fi făcută, nu trebuie pusă pe spațiul monumentului, ar crea un precedent periculos. Vă dați seama ce-ar însemna sa se creeze o competiție în promovarea lui CB și să se umple de gherete în jur?

Este clar că lucrările lui CB de la Tg-Jiu trebuie să intre între marile circuite ale turismului cultural mondial, așa cum sunt Sagrada Familia, Guggenheim, Pompidou etc.

Fireste, e mult pînă acolo, dar nu imposibil. Din ce a dat Brâncuși la Tg_jiu se poate face asa ceva. De aceea a și pus astfel acolo operele lui, a fost un dar pe care să nu-l poată nimeni fura, să nu-l poată nimeni lua locului căruia i-a fost dat. Așa a întors el darul, pămîntului de unde și-a luat sufletul.

Un subiect legat de o presupusă donație a unei românce stabilită la New-York și care nu a fost acceptată de autoritățile române face acum valuri în presă.

Dar ce nu e în regulă cu subiectul?

Citește mai departe!

Problema mămicilor. Un test pe care Guvernul l-a trecut, opinia publică, nu

În sfîrșit, Guvernul a găsit o soluție rezonabilă la problema concediului maternal. Sub presiunea mămicilor, a partenerilor de coaliție, a unei părți a opiniei publice.

Dezbaterea, scurtă și încrîncenată, a scos însă la iveală și atitudini incredibile pentru secolul 21. Idei rasiste, discriminatorii, abuzive, obtuze. Cum ar fi aceea că maternitatea asistată financiar de stat ar încuraja nașterile în mediile sărace și ăsta ar fi un lucru rău.

De ce?

Citește în continuare „Problema mămicilor. Un test pe care Guvernul l-a trecut, opinia publică, nu” →

Lecția despre fuga de acasă

Robert a mers în fiecare zi la școală pe bicicletă. Din satul lui pînă la Tg-Jiu sînt 56 de kilometri. 56 dus și 56 întors. Pentru Robert cam două ore și jumătate. Pleca dimineața pe întuneric, iar pe la trei-patru după amiaza, îl vedeai trecînd ca o umbră cu căști, pe bicicleta lui fantomatică. Toți se obișnuiseră cu el. Dacă nu trecea Robert parcă le lipsea ceva, ca un dangăt de clopot sau mașina de lapte.
De curînd, am întrebat unde e băiatul cu bicicleta. E în Anglia la facultate. Ba nu, spune altcineva, nu în Anglia, că în Franța. Studiază matematicile.

Dar cînd a plecat, Robert a lăsat bicicleta unui vecin, un băiețel de 11 ani.

Constantin Brâncuși a fugit de patru ori de acasă. Citește în continuare „Lecția despre fuga de acasă” →

Brâncuşi a plecat singur în spaţiu

Îl iubesc pe Brâncuşi poate mai mult decât o pot face alţii. Aşa li se întâmplă tuturor tinerilor care au crescut în lumea lui, contaminându-se, chiar fără de ştire, cu ceva din frumusețea de geniu a operelor lui. Cred cu toată convingerea că nu te poţi plimba cu bicicleta în parc fără să vezi Poarta Sărutului. Că nu te-ai aşezat la Masa tăcerii alături de prima iubită fără să ți se deschidă ochii, chiar şi fără de vedere artistică. Nu pot să cred că şi-au dat întâlnire, la apusul soarelui, lângă Coloana fără de sfârşit, fără ca ea să nu fi trimis un semn de mila creaţiei sale și asupra sărăntocului, oricât de analfabet în estetică ar fi fost el.

Brâncuşi a fost pentru gorjenii desculți de la începutul secolului trecut, un om de mare ispravă. A plecat flămând şi zdrențuros, copil sărman de pe ulița lui, în lume. Drumul spre lumea largă trecea obligatoriu prin Craiova. Acolo a făcut ceva bănuți încherbând lădițe pentru fructe. De la Craiova la Paris, a fost un salt pe care România nu l-a putut face niciodată. Brâncuşi a plecat singur, lăsându-ne săraci şi proşti.

Bătrânii noştri povestesc cum au mâncat la pomana Coloanei. Era pe când s-a ridicat şi ei s-au năpustit la masă. Brâncuşi cu mâna lui le-a împărţit vin şi colaci. Flămânzii n-au înţeles ce prăznuia bătrânul, dar azi s-au dumirit şi ei. Au început să-l iubească pe nesimţite, cu fiecare zi în care treceau spre gară sau la Jiu, pe lângă cele făcute de bătrân, în piatră.

Comunismul le-a stâlcit un pic credinţa. Cineva s-a apucat să tragă cu tractorul de Coloană, ca să are locul. Numai că ce-i bine înfipt de Dumnezeu în pământ nu poate fi clintit. Opera lui Brâncuşi a rămas în picioare. Tranziţia i-a prins şi ea la strâmtoare pe gorjeni. Au mai tras ceva de pe spinarea artistului. Au luat bani buni să-i renoveze opera şi i-au cam rătăcit prin fundaţii. Azi au rămas şocaţi în faţa televizoarelor. Operele lui Brâncuşi al lor se vând la preţuri care, însumate, fac cam cât bugetul târgului nenorocit pe care l-a lăsat acum un secol în gara din Craiova.

Este un salt pe care nu am reuşit să-l facem niciodată. N-am reuşit să înţelegem pe de-antregul darul lui Brâncuşi. El a fost unul dintre puţinii mari oameni ai României care s-a întors acasă ca să lase ceva şi pentru desculţii semianalfabeţi. A lăsat o operă din care am fi putut scoate şi bani.

Acolo ar fi trebuit făcută o „Meccă” a artei moderne contemporane, un loc de pelerinaj pentru artiști sau simpli turiști, care să le dea nenorociților mai mult decât colacul de la pomană. Dar nu am reușit să aflăm care a fost drumul lui Brâncuși în spațiu nici după un secol de bântuire buimacă prin istorie.