Cuțitul lui Zuckerberg

Încă de la mijlocul lui 2005, Mark spunea că Facebook nu era menit să fie cool ci folositor. Când a primit o ofertă tentantă de vânzare i-a spus surorii lui: „Sunt o grămadă de bani, ar putea schimba viața multor oameni care lucrează pentru mine. Însă avem mult mai multe șanse de a schimba lumea decît dacă aș vinde.”

Într-o dimineață de martie, Alin postează pe o rețea de socializare un anunț. Urma să primească zece mii de puieți de molid pe care trebuia să-i planteze pe piscurile defrișate ale muntelui unde a copilărit. A postat o fotografie cu locurile atît de dragi lui, cam dulceagă după gusturile sale, dar cum n-a avut alta, a zis că e bine și așa. A scris data și locul de întâlnire. Apoi s-a apucat de treburile lui cotidiene. Spre seară, când a deschis laptopul, pagina sa de facebook era plină de mesaje și likuri. Alin a trebuit să tempereze entuziasmul înscrierilor la acțiune, pentru că nu putea face rost de atâtea sape. A doua zi a pornit la întâlnire și a rămas o clipă mut de uimire, cu megafonul în mână, când a dat cu ochii de mulțimea pestriță care se adunase pe locul unde urma să facă plantarea. Erau tineri dar și oameni în toată firea cu copii în cârcă, o bunică cu nepotul, dar și o educatoare cu copiii de la grupa mare. Au lucrat toată ziua, cot la cot, ascultând muzică folk din boxe, asemeni tineretului comunist la Bumbești Livezeni. Când s-a lăsat seara bine de tot, a mulțumit, a strâns sapele și cu ochii pe cerul înstelat s-a gândit la ce-i unea oare pe toți oamenii aceia? Mulți necunoscuți între ei, veniți din orașe diferite, din medii diferite, cu vieți și mijloace de trai diferite. Unii lucrau în IT, alții erau medici, alții copii de țărani din satele vecine. În primul rând aveau un computer, și-a spus Alin, apoi aveau internet, aveau conturi pe facebook, pentru că acolo văzuseră mesajul. Dar mai ales, aveau toți convingerea că pădurea era importantă.

Alin i-a văzut apoi pe voluntarii lui, mobilizați prin aceleași mijloace, manifestând în marile orașe împotriva unui cod silvic dăunător mediului. Și codul a fost modificat. Așa că, a stabilit ca pentru el, invenția asta, „rețeaua”, poate n-a reușit să aducă primăvara în Egipt, dar a reușit să-i aducă lui pădurea înapoi.

Citește mai departe!

Efectul Colectiv. Suferința este molipsitoare

GabiDiaconu

În dimineața zilei de 31 octombrie, ca urmare a tragediei de la clubul Colectiv, medicul psihiatru, traumatolog, Gabriel Diaconu, a trimis o notificare către Colegiul Psihologilor (COPSI) în vederea organizării unei intervenții de criză în asistența psihologică a victimelor. Colegiul Psihologilor a girat acțiunea și în câteva ore psihologi și psihiatri din clinici de stat sau private, liber-profesioniști, în mod voluntar s-au oferit să lucreze pentru o echipă de intervenție imediată în acordarea suportului psihologic necesar supraviețuitorilor, familiilor victimelor, salvatorilor, medicilor.

„Nimeni nu e scutit de efecte traumatice, răniții sunt cei care au cea mai mare nevoie de ajutor, dar și persoanele de la salvare, asistenții, medicii din spitale, chiar și jurnaliștii, toți pot fi marcați și au nevoie de suport posttraumă. Suferința este contagioasă. Halatul alb, microfonul sau furtunul de pompier nu te scutesc să fii afectat, să suferi. Ne confruntăm cu o situație foarte gravă, să vezi trupuri carbonizate nu e o imagine ușor de suportat. E important de știut că intervenția imediată nu lasă suferința să treneze și facem apel la toți cei care au nevoie să vină spre echipele noastre, colegii mei sunt bine pregătiți, sunt certificați de Colegiul Psihologilor, folosesc proceduri standard validate științific, realizează intervenții profesioniste”, a spus pentru revista Sinteza Gabriel Diaconu, coordonatorul acțiunii.

Citește mai departe!