Etichetă: Cluj

Urgență. Clujul vrea să-și facă mai repede spitalul de urgență

După comasarea spitalelor considerate ineficiente, 111 la număr, și transformarea altor 71 în cămine de bătrâni, reformarea sănătății continuă cu pași mici. Fără un proiect condus de o viziune de ansamblu, adaptată realităților de astăzi din domeniul medicinei, reforma inițiată de guvern pare mai curând o tentativă contabilicească de ajustare a cheltuielilor la nivelul veniturilor pe care bugetul Sănătății reușește să le adune în actualul context economic și social.Dar nu reprezintă o soluție pentru viitor.

Pe de altă parte însă, Ministerul Sănătății constată nu numai că banii au devenit insuficienți pentru cheltuielile spitalicești, dar nici infrastructura nu mai răspunde nevoilor de astăzi. Un memorandum al ministrului Cseke emis la începutul lunii martie a acestui an observă că infrastructura spitalicească de urgență datează din perioada anilor ’70 și că aceasta nu mai corespunde cerințelor funcționale. Citește în continuare „Urgență. Clujul vrea să-și facă mai repede spitalul de urgență” →

Captură impresionantă a poliției locale Cluj: a fost confiscat un sac de urzici

Poliția locală a făcut un raid prin piețele Clujului. În urma verificărilor serioase, au fost descoperiți cîțiva infractori care cărau un sac cu urzici și unul cu haine vechi.

Pentru că nu aveau acte de proveniență și comercializare pentru urzici (cum să fii comerciant oficial de urzici?), oamenii au fost amendați cu 1500 de lei, iar urzicile le-au fost confiscate. Ba mai mult, polițiștii comunitari au depistat și alte persoane care aveau un braț de narcise, iar o bătrînă avea 85 de ouă de vînzare. În mod dubios.

Prin urmare, întreaga captură, urzicile, narcisele, hainele și ouăle ba chiar și ceva lapte, au fost confiscate și apoi distruse, se arată în comunicatul Primăriei.
Citește în continuare „Captură impresionantă a poliției locale Cluj: a fost confiscat un sac de urzici” →

Viață și stil. Discursul lui Emil Boc după aproape trei ani la guvernarea țării

Sîmbătă, premierul Emil Boc a fost la Cluj, la o întrunire a democrat-liberalilor unde a ținut un discurs preluat de toată presa centrală și comentat de cititori într-o manieră destul de dură. Părțile interesante ale discursului sună cam așa: PDL va trimite „definitiv în istorie stînga populistă a alianței socialiste”, precum și „cuplul tragi-comic”, pe președinții PSD și PNL, Victor Ponta și Crin Antonescu. „Politicieni ca Ponta sau Antonescu nu fac astăzi altceva decît să meargă pe aceeași linie a politicii mîinii întinse către stat, în detrimentul unei politici active a locurilor de muncă”, a mai spus Boc.

Și celelalte pasaje sună cam la fel. Pline de locuri comune, false probleme și exagerări demagogice. De altfel, să știți că, din păcate, și celelalte discursuri ale pedeliștilor sînt cam la fel, în partid stilul se copiază la greu. Așa se întîmplă și la PSD și la PNL. Am fost la multe congrese și consilii naționale la mai toate partidele, inclusiv la UDMR. Și pot spune că se produce un fel de molipsire în masă, o imitație a discursului șefului la toate nivelurile, la toate partidele.

Dar ce se întîmplă cu Emil Boc? Citește în continuare „Viață și stil. Discursul lui Emil Boc după aproape trei ani la guvernarea țării” →

Ce au făcut armenii, în prima zi, în casa lor

Comunitatea armeană de la Cluj trăia în chirie pînă acum cîteva zile cînd s-a mutat în sediul ei de pe strada Cuza Vodă numărul patru. De douăzeci de ani, o mînă de oameni la început, apoi tot mai mulți, căutau un loc unde să se vadă de cîte ori aveau nevoie. Aproape că pribegia lor istorică se continua chiar și acum, prin clădirile altora. De Crăciun, de ziua Armeniei, sau cînd comemorau genocidul care i-a alungat departe de casă, ei o făceau tot într-o străină casă. Armenii au construit în România orașe întregi, catedrale, muzee, spitale, dar n-au primit, ani de zile, o încăpere unde să se întîlnească, să schimbe o vorbă, să-și pomenească morții.
Citește în continuare „Ce au făcut armenii, în prima zi, în casa lor” →

Capitala culturală a Europei nu este capitala imobiliară. De ce este Clujul un oraș oportunist

Ca să fii capitală culturală, așa cum își dorește Clujul, trebuie să demonstrezi că ai cîteva caracteristici clare. Trebuie să fii în primul rînd o comunitate care produce și consumă cultură, care trăiește cultural, sau să ai proiecte de răsunet mondial, realizări de mare, mare excepție.

Precizez din capul locului că apreciez ambițiile Clujului în ceea ce privește competiția pentru capitala culturală a Europei, în 2020-2021. Este primul proiect pe termen lung care s-a lansat vreodată la Cluj și are, din fericire, legătură cu spiritul vechi al orașului, dar și cu pretențiile sale cosmopolite. Un astfel de proiect poate coagula în jurul său elitele, altfel risipite de tot felul de orgolii și umori locale. Proiectul poate atrage atenția asupra culturii și orașul poate evolua mai frumos. Dar el nu poate avea finalitatea dorită dacă nu sîntem realiști. Citește în continuare „Capitala culturală a Europei nu este capitala imobiliară. De ce este Clujul un oraș oportunist” →

Balul Operei. Cronica unei ipocrizii anunțate

UPDATE: În această mare de ipocrizie, să notăm totuși gestul violonistului Alexandru Tomescu care, înainte de a-și începe recitalul, a ținut să se delimiteze de unul dintre sponsorii manifestării, Roșia Montană Gold Corporation. Iar în semn de solidaritate cu cei care incearca sa salveze Roșia Montană, atît el, cat si colegul său Toma Popovici – au decis să doneze în întregime onorariul lor Asociatiei Salvati Rosia Montana. O dovadă tonică a faptului că n-au dispărut încă toate conștiințele din România.

Mă străduiesc să înțeleg ce are Balul Operei, ca manifestare mondenă de provincie, cu Opera în sine și nu reușesc. Văd cum tot felul de personaje, unele dubioase, altele doar figuri de carton ale capitalismului de grotă, se perindă pe un fel de covor roșu, într-o lume a imitației pînă în cele mai mici amănunte.

Sînt premiate personalitățile orașului, este prezent primarul, prefectul, oamenii politici cu soțiile. Un moment în care oamenii mari ai micului oraș, după ce și-au făcut averi ca-n junglă, vor să-și procure și onorabilitate. Se găsesc și cei care să le-o dea. Pe cîntec de vioară.

Printre ei poate că sînt și oameni serioși, dar probabil prea obosiți să discearnă între obligativitatea civică și ridicolul situației. Citește în continuare „Balul Operei. Cronica unei ipocrizii anunțate” →

De ce nu are ecou manifestația anti a doamnei Rotta

Acum cîteva zile a ieșit pe stradă cu o pancartă legată de gît pe care scria „Jos Băsescu!”, „Jos Boc!”. Trecătorii n-au prea luat-o în seamă. Presa a fost rezervată sau partizan-entuziastă. Două zile mai tîrziu, Alice Rotta a trimis un text către presă în care făcea apel la populație să i se alăture. Populația nu i s-a alăturat. Alice Rotta continuă să manifeste de una singură invocînd frica celorlalți, ca scuză pentru lipsa de ecou a acțiunii sale.

Dar de ce nu i se alătură clujenii doamnei Rotta?
Citește în continuare „De ce nu are ecou manifestația anti a doamnei Rotta” →