În satul nostru există un singur câine vagabond, unul cu un picior cam beteag, de aia i-au zis și Ciontea. Ciontea stă mai mult pe dealuri, iar câteodată, spre seară, coboară prin vie spre casa noastră. Mama îi aruncă și lui o coajă de pîine, dar nu întotdeauna pentru că se teme să nu se învețe la noi, să nu ne mănînce, după aia, puii. Ei bine, Ciontea ne-a făcut un rău, un rău mare.

Citește tot!