Răsfoind cărţile-albume realizate de Centrul pentru Conservarea şi Promovarea Culturii Tradiţionale (CJCPCT) Cluj [*], realizezi că întâlnirea cu fotografia-document-etnografic nu ţine doar de etnografie, nu ţine doar de artă şi nici doar de divertisment folcloric.

Ce ne propun autorii este în fond o introspecţie, o reevaluare subtilă a propriei existenţe şi istorii. Povestea omului care erupe dintre filele volumelor este mai vie, mai consistentă şi mai relevantă decât se crede îndeobşte că ar putea-o face realizarea unor albume şi această reuşită se datorează şi autorilor programului de conservare, pentru că ei n-au mers unilateral pe ilustrarea unor obiceiuri etno-folclorice ci au lărgit conceptul incluzând fotografia cotidianului de tranziţie, fotografia mărturie a trecerii de la o epocă la alta, de la un tip de cultură şi viaţă la altul. Mărturia ei vine până lângă noi, ne arată ce se întâmplă azi în acelaşi cadru în care stă mărturie şi ziua de ieri. Fotografiile artiştilor din albumul intitulat „11 fotografia-document etnografic 2004-2014” sunt decodificări estetice ale unei lumi în transgresie, de la tradiţie la modernitate, focalizând pe acele elemente esenţiale ce compun coloana vertebrală a evoluţiei, a continuităţii, ADN-ul lumii aflate în continuă mişcare. Înţelegi, nemijlocit, rolul fotografiei ca legătură între vremuri şi între culturi. Citește mai departe!