Podul de la Coșbuc intră în categoria lucrurilor care uimesc pe străini și îi lasă nepăsători pe români. De ce…? Au trecut pe lângă el toată viața și li se pare că știu totul despre el… dar sunt mulți care n-au știut niciodată povestea lui, pe ce pășesc. Odată restaurat podul ar trebui să devină un pol de atracție al comunei și nu numai. Idei ar fi multe, trebuie doar implicare totală, la toate nivelurile.

În vara aceasta scriam despre ultimul pod acoperit din Estul Europei, încă funcțional, dar care are nevoie urgentă de reparații: Podul Iubirii din satul lui George Coșbuc. Pentru că nu sunt bani destui, iar proiectele costă, dar nu există nici priceperea autorităților de a se descurca în hățișul birocratic, podul a rămas să se năruie sub greutatea mașinilor și căruțelor pe care nu le poate opri nimeni. Podul iubirii se prăbușește sub povara nepăsării, spuneam atunci.

Dar iată că, într-o seară târziu, la întoarcerea de la lucru, un inginer român din Canada găsește, navigând pe internet, articolul. Tresare. Nu știa că avem așa ceva. El chiar la asta lucrează: restaurează podurile acoperite ale Canadei. În noaptea aceea, în timp ce copiii lui dorm, Cătălin Petcu ne scrie o scrisoare. Vrea să salveze podul, vrea să se implice și să facă o echipă pentru restaurarea lui.

Citește mai departe!