Ce stă în spatele luptei pentru Cotroceni

De ce candidează atâția la prezidențiale? De ce ambițioșii fărâmițează Dreapta? De ce Meleșcanu și de ce Elena Udrea, Tăriceanu, Macovei? Mulți au crezut că este haos, că orgoliile personale îi împiedică să se alinieze în spatele unui singur candidat și că așa faultează ei meciul. Analiștii, fanii dreptei sunt furioși, frustrați, confuzi, scârbiți. O competiție mai fără sens pare că nu s-a mai văzut! Există speculații privind blatul, înțelegerea pe sub masă, manevrele de culise.

Dar lucrurile par să fie mult mai simple. Citește mai departe!

Campanie Transilvania REPORTER: Cum schimbăm România?

Preiau și aici, pe Gazetino, campania pe care am început-o în ziarul la care scriu. Ea va continua cu opiniile cititorilor în speranța că toate gândurile noastre vor deveni voință comună. Așa că, vă aștept comentariile, scrisorile, opiniile.

De ce?
Trei milioane dintre noi au plecat și trăiesc în alte țări ale Planetei. Următoarele trei milioane visează „să o ștergă” imediat ce vor crește destul ca s-o poată face. Cei care rămân acumulează frustrări, nemulțumiri, răbufnesc la urna de vot sau nu mai participă deloc la viața comunității. 78% dintre români ascultă manele, 90% dintre ei scuipă pe stradă, 40% au probleme cu scrisul și cititul. 60% dintre ei sunt săraci, iar 25% analfabeți. Cum reușim să schimbăm România, cum facem din ea o țară plăcută, cum facem să păstrăm echilibrul între frumos și urât, inteligență și stupiditate, cinste și hoție, competență și incompetență?!

Transilvania Reporter provocă la dialog personalităţi publice, experţi în domenii de vârf, oameni implicaţi în viaţa ţării pentru a descoperi împreună, cum putem schimba România. Mai mult decât oricând, tinerii studenți buni la învățătură au planuri aplicabile de plecare în străinătate. Dar nu ne pasă. România oficială este preocupată de construcția unui stat favorabil clasei politice, favorabil funcționărimii de stat, favorabil oportunismului și lipsei de competență. Se pregătește mărirea pensiilor pentru medici, nu a salariului pentru tinerii rezidenți care intră în sistemul medical; se anunță mărirea pensiilor cadrelor militare, nu a salariului tinerilor dascăli. Opoziția este copleșită de propria incapacitate de a gândi sistemul, de a-l înțelege, cu atât mai puțin de a determina modificarea lui. Vârfurile în domeniile de cercetare sau în practica profesională sunt florile rare cu care, iată, nu se poate face primăvară. Oamenii performanți schimbă mici fragmente de țară care se pierd în neantul mlăștinos al neputinței.România riscă să rămână țara de la marginea continentului, de la marginea lumii, pentru multă vreme de acum înainte.
Citește în continuare „Campanie Transilvania REPORTER: Cum schimbăm România?”

Reacții de campanie: „Te-am văzut pe stâlp! Ce făceai acolo?”

Am fost la o întîlnire a candidaților USL la parlamentare. Ideea organizării unei astfel de întâlniri cu blogerii a fost foarte bună, dar candidații au ieșit cam triști de acolo.

Erau obișnuiți cu un public comod, care nu înțelege multe, nu-l interesează, nu reacționează. Tu vorbești, el se face că ascultă și gata. De data asta, a fost ca un duș rece. Nu bănuiau că este și un public dur, avizat, cu o privire de ansamblu asupra lumii. Ei au intrat pe Facebook și-n lumea virtuală crezînd că e ca pe stâlp. Pui poza și fugi. (Unul dintre candidați chiar povestea afectat cum îi sună telefonul continuu și-i spun cunoscuții: Băi, te-am văzut pe stîlp, ce făceai acolo?, vedeți cum începe lingușeala?!)

Citește mai departe!

Ce crede un universitar clujean despre campania din UBB. Exerciții de sinceritate

Sînt lector, predau de 21 de ani limba franceză și am 1400 de lei pe lună. Aș vrea să-mi placă lumea în care trăiesc, dar iată, e chiar imposibil. Mă amăgesc într-un soi de prietenie temporară cu studenții, dar nu găsesc calea de a comunica cu colegii. Am predat la începutul vieții mele de dascăl într-o școală de țară, undeva în Țara Bîrsei, dar trebuie să vă spun, acolo aveam prieteni printre colegi și o viață comună. Discutam în cancelarii, spuneam ce gîndim, rîdeam sau făceam planuri comune.

De multe ori mi s-a făcut dor de acele vremuri. Stînd între pereții universității mă gîndesc la cancelariile de țară. Am ajuns să mă bucur cînd plec în străinătate pentru că acolo oamenii sînt destinși și comunicativi, au această latură normală a vieții lor profesionale: încrederea că doar comuniunea de idei ne face oameni ai lumii în care trăim.

În universitatea noastră poți să te simți ca într-un cavou. Noi facem asta. Fiecare ne închidem în boxa destinată și ne cultivăm de acolo suspiciunile. E greu să faci echipă cu cineva. Nu avem această cultură, a lucrului în comun. Sîntem solitari nu solidari. Competiție, ură, suspiciune, teamă. Cum să fie o campanie electorală într-o astfel de lume?

Citește în continuare „Ce crede un universitar clujean despre campania din UBB. Exerciții de sinceritate”