Decizia Washingtonului de a pune pe lista neagră companiile petroliere rusești Lukoil și Rosneft a declanșat o cursă contra-cronometru în sud-estul Europei. România și Bulgaria caută soluții pentru a menține în funcțiune rafinăriile deținute de Lukoil, în timp ce încearcă, simultan, să se alinieze sancțiunilor occidentale și să limiteze fluxurile financiare către Moscova. În centrul acestei situații se află rafinăria uriașă de la Burgas, una dintre cele mai mari și mai strategice din regiunea Mării Negre, responsabilă pentru aproape 80% din carburanții folosiți în Bulgaria și un nod esențial în distribuția combustibililor în Balcani.

Rafinăria Lukoil Neftochim Burgas nu alimentează doar economia bulgară. Prin portul Burgas, combustibilul procesat aici ajunge în sud-estul României, Serbia, Macedonia de Nord și uneori în Grecia și Republica Moldova. Pentru Bulgaria, însă, importanța sa este vitală. Motorina pentru transporturi, benzina pentru consumul intern, combustibilul pentru aviație, inclusiv păcura pentru industrie, depind în mod covârșitor de această infrastructură. Practic, oprirea rafinăriei ar însemna pentru Sofia un deficit imediat al aprovizionării și un salt abrupt al prețurilor, iar pentru economia bulgară — care se bazează pe ea atât pentru consum cât și pentru exporturi — un șoc major.

Intrarea în vigoare, pe 21 noiembrie, a sancțiunilor americane care vizează Lukoil obligă Bulgaria să găsească rapid o soluție. Parlamentul de la Sofia a adoptat deja o lege care permite numirea unui administrator special, capabil să preia controlul operațional și chiar să ducă la naționalizarea rafinăriei, dacă situația o cere. România se află într-un scenariu similar cu rafinăria Petrotel din Ploiești, însă Bucureștiul ezită deocamdată să vorbească despre naționalizare, preferând să obțină o prelungire a termenului de aplicare a sancțiunilor. Chiar și așa, autoritățile afirmă că sunt pregătite pentru orice variantă.

Chiar dacă România ar putea gestiona oprirea Petrotel mai ușor, deoarece aceasta asigură aproximativ 20% din necesarul intern, efectele regionale ar putea fi sensibile, în special asupra Republicii Moldova, care se bazează parțial pe importuri de combustibil provenit din România. O eventuală criză de aprovizionare la Chișinău ar putea fi exploatată rapid de Moscova ca instrument de presiune și propagandă, avertizează experții.

Dincolo de gestionarea pe termen scurt a funcționării rafinăriilor, adevărata dificultate apare în perspectiva vânzării acestora. Găsirea unor cumpărători interesați să preia infrastructură energetică aflată sub presiune geopolitică este complicată. Puține companii sunt dispuse să își asume riscuri legate de sancțiuni, costuri ridicate de transport și asigurare, precum și investiții substanțiale necesare modernizării. În cazul rafinăriei Petrotel, povara datoriilor face tranzacția și mai puțin atractivă.

Rafinăria de la Burgas nu este doar un activ industrial. Este un punct de stabilitate pentru piața energetică balcanică, un contributor important la bugetul bulgar și, în același timp, un spațiu unde interese economice, strategice și geopolitice se suprapun. Într-o regiune în care memoria dependențelor energetice de Moscova este încă prezentă, fiecare decizie privind viitorul rafinăriei este mai mult decât o tranzacție: este o repoziționare în raportul de forțe dintre Europa și Rusia.

În lumea de astăzi, energia nu este doar economie. Este strategie și, adesea, este politică pură.